Cealaltă față a Lunii. Scrieri despre Japonia

Calatorind de cinci ori in Japonia, tara pe care a intilnit-o livresc inainte de a o calca cu piciorul, Levi-Strauss a tinut intre 1977 si 1988 citeva conferinte asupra spiritului nipon, cu ochiul antropologului preocupat mai putin de muzee, cit mai mult de obiceiuri. (…) Levi-Strauss face o reverenta in fata gindirii organiciste, acceptind ca o cultura, precum cea nipona, e un organism de sine statator, al carei spirit nu poate fi intuit de un cercetator venit din afara lui. (…) O carte lapidara si totusi consistenta, pe care o citesti cu placere contrariata, avind impresia ca esti initiat intr-o mentalitate apartinind altui univers. Gindirea orientala exista, si ea nu poate fi redusa la etosul occidental.

In general sint texte reduse ca dimensiuni, eseistice, intens pasionale, texte dincolo de care se recunosc, desigur, asemenea desenului din covor, marile teme care l-au preocupat pe Levi-Strauss pe parcursul indelungatei sale cariere profesionale (…) Evocarea Japoniei in tuse clare vine tocmai din aceasta imposibilitate a autorului de a se raporta la acest spatiu admirabil altfel decit ca antropolog. In Cealalta fata a Lunii, Japonia este, insa, mult mai mult decit un material care sa serveasca unor teorii. Despre ea Levi-Strauss vorbeste cu ardoare, scrie texte care frizeaza eseul, dar care sint memorabile prin acuitatea perspectivei.

Cartea te face sa respiri in spatii largi. Semnificatiile date detaliilor usureaza lectura. Cititorul simte prezenta autorului prin interogatiile, dilemele si viziunile sale despre trecut, prezent si viitor dintr-o perspectiva antropologica de inalta tinuta. Iata un exemplu: occidentalii/americanii baga ata in gaura acului, japonezii fac invers. Oare de ce? Exista opozitii care nu ne trec prin cap, dar carora Claude Lévi-Strauss le cauta un sens. A fost rasfatat de soarta, care i-a dat timp de gindire in beneficiul cunoasterii umane.

Textele lui pe tema nipona sint cit se poate de diverse – o conferinta, un interviu, studii, prefete – si discuta despre chestiuni „cu specific”, fie ele mici (cutare mit, ceramica, pictor, loc, obicei, sunet) sau mari (de exemplu, optica japonezilor asupra muncii „ca punere in practica a unei relatii de intimitate intre om si natura”). Unele observatii sint reluate in mai multe texte, ceea ce le face cu atit mai memorabile. E vorba, aici, despre structura aparte a limbii japoneze si a muzicii traditionale, despre atmosfera curat mitica din Insulele Ryukyu (un loc in care te simti foarte apropiat de trecutul indepartat), despre coexistentele neconflictuale (mitul laolalta cu istoria, marile rafinamente laolalta cu „arta imperfectului”, modernizarea tehnico-stiintifica laolalta cu respectul pentru radacinile spirituale).

Cealalta fata a lunii, o foarte reusita colectie de texte antropologice pe tema Japoniei, o carte foarte accesibila, usor de citit si scrisa pe intelesul tuturor. Ceea ce reuseste sa faca Claude Levi-Strauss este sa trezeasca in cititor o curiozitate care ii va indrepta pe viitor cautarile spre aceasta parte a lumii.