Nouveau Dictionnaire Roumain-Francais (Editie 1905)

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

Iată o descriere detaliată a cărții, redactată ca o recenzie:

Nouveau Dictionnaire Roumain-Français (Ediție 1905) de Frederic Dame – O Privire Asupra Unui Instrument Lingvistic de Epocă

Publicat în 1905 de Librăria Socec din București, „Nouveau Dictionnaire Roumain-Français” al lui Frederic Dame reprezintă mai mult decât un simplu instrument lexicografic; este o mărturie a eforturilor de standardizare și codificare a limbii române la începutul secolului XX, adresată vorbitorilor de limbă franceză sau celor care doreau să pătrundă în universul lingvistic românesc. Lucrarea, prezentată drept o „Nouvelle Édition, Revue, Corrigée et Considérablement Augmentée,” sugerează o maturizare și o rafinare a edițiilor anterioare, indicând o preocupare serioasă pentru acuratețea și exhaustivitatea conținutului.

La o primă vedere, volumul impresionează prin formatul său robust, specific dicționarelor vremii, conceput pentru a rezista unei utilizări îndelungate. Coperta, deși poate părea modestă după standardele actuale, cu un design sobru și titlul clar imprimat, transmite o senzație de autoritate și rigoare academică. Culoarea verzuie a cotorului, vizibilă chiar și după atâta timp, indică materialele de calitate folosite la legătorie.

Conținutul dicționarului este de o importanță istorică și lingvistică considerabilă. Într-o perioadă în care limba română își consolida statutul și se elibera de influențe diverse, Dame a oferit un punct de referință esențial. Dicționarul nu se limitează doar la traduceri seci, ci, prin selecția vocabularului, ne oferă o imagine a societății românești de la începutul secolului al XX-lea – termeni specifici epocii, expresii idiomatice și nuanțe semantice care astăzi pot fi studiate ca artefacte lingvistice. Utilizatorul contemporan va descoperi nu doar echivalente lexicale, ci și un fond cultural ce a modelat interacțiunile dintre români și francofoni, o intersecție culturală ce a marcat profund elita intelectuală românească.

Pentru lingviști, istorici ai limbii sau colecționari de carte veche, această ediție din 1905 este o resursă valoroasă. Ea permite o analiză comparativă cu dicționarele ulterioare și oferă indicii prețioase despre evoluția ortografiei, a normelor gramaticale și a fondului lexical românesc. Este, în esență, o fereastră către o etapă crucială în dezvoltarea limbii noastre naționale, filtrată prin prisma unei abordări bilingve.

În concluzie, „Nouveau Dictionnaire Roumain-Français” de Frederic Dame nu este doar un instrument utilitar, ci o piesă de patrimoniu. O lectură, fie și fragmentară, a paginilor sale oferă o incursiune fascinantă în istoria lingvisticii românești și a relațiilor culturale franco-române, făcându-l un exemplar de referință pentru orice bibliotecă dedicată studiului limbii și culturii române.