Steinhardt. Bughi mambo rag

Ironie a destinului, joc al firelor ce împletesc viețile și provocările umane, Steinhardt. Bughi mambo rag reprezintă una dintre aparițiile importante, pline de sens și de mesaj din vremea pandemiei. O carte despre tot și toate, în stilul bughi mambo rag, expresie folosită de Steinhardt în al său jurnal pentru discuțiile avute în închisoare, pe baza unor teme diferite (p. 173), dar mai ales despre OMUL Steinhardt, un om deasupra vremurilor sale, dacă ar fi să parafrazăm cronicarul. Cu abilitate, după o documentare semnificativă, Lavinia Bălulescu conturează trei imagini diferite, dar complementare, care se întîlnesc în puncte-cheie ale cărții, ce sînt structurate în trei părți, în funcție de perspectiva adoptată. Astfel, Tatăl, Securistul și Discipolul propun trei imagini diferite, dar profund umane ale lui Nicolae Steinhardt. Atît de bine este construit întregul scenariu, încît cititorul începe fascinant să trăiască printre rîndurile cărții, parcurgînd traseul existențial al personajului său.

Bughi mambo rag e o formulă folosită de Steinhardt în Jurnalul fericirii și în primul rînd o privesc ca pe o trimitere către jurnal. Mi-ar plăcea ca oamenii să fie curioși, să caute și să descopere. Dincolo de asta, stilistic, sînt părți ale cărții mele care seamănă într-un fel cu fragmentele pe care Steinhardt le numea „Bughi mambo rag“. Și îmi place că aceste trei cuvinte construiesc un univers jucăuș și luminos, așa cum îmi imaginez că i-ar fi plăcut și lui Steinhardt.

În biografia lui romanțată, Lavinia Bălulescu nu-și cercetează personajul după canoanele știute, urmărindu-l din copilărie pînă la bătrînețe, deși ar fi fost multe de povestit despre el. Preferă să-l transforme în personaj de roman despre care vorbesc alte trei personaje, Tatăl, Securistul și Discipolul. (…) personajul construit de Lavinia Bălulescu se ține minte, ceea ce nu-i deloc puțin.

Într-un gest fără îndoială surprinzător, în volum nu apar ficționalizări ale infernului carceral comunist, ale botezului întru ortodoxie sau ale scrierii Jurnalului fericirii. Lavinia Bălulescu concentrează miza cărții în secvențe cotidiene, dar profund influențate de episoadele-cheie din viața lui N. Steinhardt. (…) Cele trei feluri de narațiune din Steinhardt. Bughi mambo rag, din care se desprinde un model de umanitate, demonstrează maturizarea scrisului Laviniei Bălulescu și o prezintă drept romancieră conștientă de atuurile propriului scris.