Jurnalul lui 66 : noaptea în care am ars

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Jurnalul lui 66: Noaptea în care am ars”, scris de Alexandra Furnea și publicat de editura Humanitas, este o mărturie cutremurătoare și profund personală a tragediei de la Colectiv și a consecințelor sale devastatoare. Cartea nu este doar o cronică a evenimentelor, ci o explorare viscerală a suferinței, a luptei pentru supraviețuire și a procesului anevoios de recuperare, atât fizică, cât și emoțională.

Furnea, ea însăși o victimă a incendiului, își așterne pe hârtie experiența cu o onestitate brutală, care nu menajează detaliile dureroase. De la haosul și panica nopții fatidice, trecând prin lunile de spitalizare, intervenții chirurgicale nenumărate și chinul arsurilor, până la confruntarea cu sistemul medical românesc și cu propria vulnerabilitate, autoarea își deschide sufletul în fața cititorului. Titlul, „Jurnalul lui 66”, face referire la numărul patului de spital și simbolizează o nouă identitate forțată, un statut de „caz” medical, lipsit de individualitate.

Stilul Alexandrei Furnea este direct, incisiv și, pe alocuri, de o poezie sumbră. Ea reușește să transmită intensitatea durerii fizice și psihice, dar și momentele de speranță, de solidaritate umană și de introspecție profundă. Cartea abordează teme universale precum trauma, reziliența, memoria și căutarea sensului într-o experiență care depășește orice înțelegere obișnuită. Este o critică implicită, dar vehementă, la adresa deficiențelor unui sistem care a eșuat în a-și proteja cetățenii și în a le oferi îngrijirea necesară.

Dincolo de aspectul documentar, „Jurnalul lui 66” este o meditație asupra condiției umane în fața adversității extreme. Este o lectură dificilă, dar esențială, care provoacă la reflecție și la o mai bună înțelegere a impactului pe termen lung al unei tragedii colective asupra individului. Este o carte care doare, dar care, prin forța adevărului său, lasă o amprentă de neșters.