Femei (ediţie de buzunar)

     

Daca Charles Bukowski ar avea nuante, as alege gri. Influentat de maretul Los Angeles (numit in roman si The big apple), scriitorul expune pe sevalet viata citadina, apucaturile si depresiile generate de femei, alcool si incapacitatea de a pacali timpul. […] Influentele hedoniste sint accentuate in scriitura sa, astfel ca ele devin o stare de fapt in care autorul poate sa isi creeze opera, sa mediteze indelung la esecurile si nedreptatile vietii. Stilul lui Bukowski este caracterizat ca facind parte din dirty realism, concept care pune in lumina viata sub forma rudimentara, toate aspectele mundane care transforma si macina umanitatea.

     

Femei este un roman care se citeste cu mare placere si cu mare usurinta, de vacanta, as putea spune, eu l-am inceput in aer, in avion, si l-am terminat la schi. (...) Desi personajul e foarte desfrinat – limbajul fiind direct si ca-n viata sau ca-n Henry Miller, gasim in carte foarte multe lucruri interesante despre scris si scriitori, despre femei, despre relatia dintre femei si barbati, despre bautura, viata, alegere, oameni, sfaturi utile si haioase, fragmente intregi numai bune pentru citate.

     

Am cateva lucruri de spus despre cartea asta. Lucruri urate, sau chiar vulgare, asa cum e si continutul sau. Dar o sa ma abtin fiindca nu ma consider de acelasi nivel la care autorul – desi probabil nu se afla intelectual – accepta sa coboare si sa-l exploreze cu voluptate, ca pe o pestera de comori. Povestea este simpla. Nici macar nu as numi-o poveste, fiindca nu reda un episod, un capitol un eveniment de orice natura din viata unui om, ci chiar toata viata lui plina de banalitate, exact ca emisiunea Big Brother. Viata fara nici un artificiu, intorsatura de situatie sau – doamne fereste! – revenire la normalitate. Dar ce mai viata! Am incercat sa gasesc, dar dupa primele sa zicem cincizeci de pagini m-am lasat pagubasa: nu exista nimic demn de un sentiment cat de cat pozitiv in toata cartea. Nu tu respect, nu tu valori, nici macar compasiune nu-ti trezeste aceasta lectura plata, seaca si vulgara. Pe scurt, e vorba de un poet betiv la vreo 50 de ani care are cateva activitati bine definite: pariuri la cursele de cai, bautura cat cuprinde la orice ora din zi si din noapte si… evident femei. In categoria femeilor nu va ganditi la tipe cu oarecare decenta, ci specimene ratate ale societatii: drogate, betive, curve, nevrotice etc. La inceput mi se parea oarecum ciudat ca un – ma scuzati – babalac alcoolic sa aiba atatea femei, dar pe parcursul lecturii, cunoscandu-le portretele morale la fiecare in parte, totul capata sens. Scenele de sex sunt… nici n-am cuvinte. Nu fara perdea, ci cu perdeaua sfasiata in bucati si arsa, iar continutul scormonit haotic cu lingura. Pai da, multumesc! Sexul este prezentat ca o disectie neprofesionala a unui cadavru pe jumatate descompus. Si oricat ne repugna lucrul asta, natura umana indeamna perfida sa tragem cu ochiul. Atatea fluide si genitale amestecate in cuvintele saracii limbi romane (am citit traducerea cartii…)rar ti-e dat sa vezi. As spune ca orice tip de joasa speta ar fi in stare sa scrie o carte ca asta. Dar poate totusi nu-i asa. Exista un fir pe care naratiunea il urmeaza, lucru dificil pentru cineva neliterat. De asemenea, personajul, oricat de decazut ar fi, ceva tot poti intelege de la el. Are logica in ceea ce face si ce gandeste, chiar daca e o logica a unui mos betiv. Da, am citit toata cartea, dar numai in autobuz. O prefer plictiselii din autobuz si din alte locuri in care nu as vrea sa fiu. Dar nu altor carti, fie ele erotice sau nu.