Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc

Cartea lui Ștefan Lemny, istoric român naturalizat francez, specialist în istoria culturală a secolului al XVIII-lea, este o demonstraţie interesantă că istoria se poate prezenta cu sensibilitate, în aşa fel încît nu doar specialiştii, ci şi cititorii neiniţiaţi în studiul arhivelor să poată înţelege mentalitatea unei lumi peste care s-a tras cortina timpului. Bun documentarist, interesat de mărturiile străinilor despre noi, istoric cu doctorat la Iaşi (1984) şi la Paris (1999), Ştefan Lemny are el însuşi, cum se vede din studiul Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc, spiritul raţional şi imaginaţia unui iluminist. Citind cartea lui Ştefan Lemny, îmi pare că-l aud pe acel slujitor care aşteaptă să vadă cum va începe ziua stăpînului său: „Iată cafeaua o vreţi cu lapte sau făr’ de lapte?”

Ştefan Lemny este un mare istoric român, naturalizat francez, stabilit la Paris în 1991. Doctor în istorie, specialist în istoria culturală a secolului al XVIII-lea, este responsabil de colecțiile de istorie ale Bibliothèque Nationale de France. A publicat mult, în special despre cultura și spațiul românesc, idei, mentalități, interferențe. Cartea de față este una esențială; a apărut într-o primă ediție în 1990. Autorul a adunat pentru cartea de față documente, informații, fapte, pregătindu-și, în fapt, o teză de doctorat. Din toate cărțile pe care le-a publicat este, fără dubiu, cea mai importantă, în orice caz pentru noi, românii.

Sensibilitate şi istorie în secolul XVIII românesc nu este o istorie a domniilor fanariote şi nu urmăreşte sistematic această problemă. Informaţiile disparate pe care le-am extras arată însă că Ştefan Lemny punctează mai ales aspectele pozitive. Vechea tradiţie feudală şi autocratismul oriental erau încă rezistente, dar provocările veacului iluminist ating difuz şi Principatele Române. Emanciparea a fost un proces de durată, cu paşi mici, şovăielnici, uneori strîmbi, necesari însă pentru transformările profunde din secolele următoare: „Sensibilitatea colectivă s-a aflat sub semnul aceleiaşi configuraşii geopolitice şi culturale, resimţind în continuare, îndeosebi la «nivelul de jos», autoritatea tradiţiei, peste care s-a calchiat influenţa modelelor de comportament venite din experienţa levantino-fanariotă şi, apoi, central şi apusean-europeană” (p. 236). În esenţă, studiul lui Ştefan Lemny ne îndeamnă să vedem şi partea plină a paharului unei perioade zbuciumate din istoria poporului român, a acelui veac aşezat îndeobşte sub emblema neagră a fanariotismului.