Animal pe moarte

Roth are o obsesie (…). Este vorba de viata. Si anume de faptul ca „vietii nu i se poate imputa niciodata neputinta de-ai face pe oameni mai marunti. Trebuie sa-ti scoti palaria in fata vietii si a metodelor pe care le are la indemina de a despuia un om de insemnatatea lui si de-al goli cu totul de mindrie”. E un citat pe care, daca as avea obiceiul, mi l-as atirna undeva deasupra biroului, ca sa-l vad tot timpul. Ca atunci cind are sa-mi vina rindul, sa fiu cit de cit pregatit.

Numit Tolstoi al Americii, Philip Roth macina fiecare personaj pina la os, anatomia fiecaruia transformindu-ma in martora din umbra a intregii povesti cu iz nabokovian.

Dincolo de faptul că există cărți care sînt scrise anume pentru a fi ecranizate, dincolo de anumite scriituri care, poate fără să stea în intenția autorului acestora, au „o dimensiune cinematografică”, există, cred, filme care pot ajuta la înțelegerea de profunzime a unei cărți sau a altuia. Cred că duo-ul care are în centru un roman (mic, dar foarte bun) al lui Philip Roth și extensia sa, autonomă și consistentă, de ordin cinematografic este un bun exemplu pentru a ilustra ideea de mai sus. Romanul despre care e vorba se cheamă Animal pe moarte. E o carte despre iubire și despre moarte a lui Roth (în 2001 a fost publicată în premieră) – și, după standardele (unele de-a dreptul bizare) de azi din multe medii universitare americane, pesemne că e și o carte scandaloasă. Despre o iubire ascunsă – nu neapărat interzisă, dar greu de afișat – și despre cum se vede, din ce în ce mai clar, moarte atunci cînd un cancer devastator lovește pe unul dintre protagoniști.