Dispariția

Cosmin Perța, în recentul său roman (Dispariția, Editura Polirom, 2021), ne propune o întâmplare stranie – dispariția unui sat întreg, determinată de fapte necunoscute, care conduc la o rapidă plonjare a firescului (cu toată recuzita sa cotidiană de personaje, fapte, gânduri sau decizii) într-un cadru fantasmatic, rural, din preajma Clujului, regăsit la interferența insolită dintre coșmarescul de natură folclorică și o memorie colectivă, aflată sub zodia unei dispariții care țese o pânză cețoasă a unui prezent continuu, ce învăluie perspective, amintiri, imagini sau voci. (…) Dincolo de povestea derulată într-o manieră cinematică și înscrisă în tradiția prozei ardelenești de atmosferă, amintindu-mi de Pavel Dan, Alexandru Vlad sau de Marian Ilea, insolitul omniprezent urmărește sau completează, la fiecare pas, un spirit de observație, căruia nu îi scapă niciun punct de trecere invizibilă de la ficțiune la realitate și invers, căci timpul concret al întâmplărilor este copleșit de trauma colectivă care, sub formă cețoasă, planează asupra realităților imediate, determinându-le traiectoria.

Dispariția este un năvod care mai departe își trage încet cititorul prin toate adâncimile și prin toate părțile luminate sau întunecate ale acestei întinderi de ape adânci, ale acestei suprafețe lichide în care totul se desfășoară într-un (ne)firesc joc al atingerilor, al touch– urilor ce vor impune un fel de addict, unul în care își înfășoară autorul povestea, iar mai departe va rămâne firesc la îndemâna acestor stări și așa va putea să își continue călătoria prins și el în ochiurile care îl atrag în stările acestea ale contemplării și ale tuturor imaginilor ce îl însoțesc și îl conduc pe acest traseu firesc sau nu al empatizării cu toate aceste povești care vor întregi pas cu pas fiecare dintre deblocarea și înțelegerea lor. 

(…) un roman despre lumea aceasta și alte lumi, ca să parafrazez un titlu de C. S. Lewis, în egală măsură fantastic, dar și puternic psihologic, frugal, dar și generator de întrebări și de reflecții, în descendența firească a trilogiei mai sus menționate, care abundă la rîndu-i de elemente fantasy, care îl certifică încă o dată pe Cosmin Perța drept unul dintre cei mai buni autori de literatură fantastică contemporană din România.

(…) recentul roman al lui Cosmin Perţa, Dispariţia (Polirom), o reală desfătare pentru cititor (implicit în sensul tehnic al termenului). Ceea ce îl individualizează, la prima vedere, chiar şi între celelalte titluri ale autorului, este tocmai această grijă cvasi-didactică pentru receptor, prin frazele extrem de scurte şi acordarea unui spaţiu generos dialogurilor, prin elanul detectivistic al naraţiunii, care ştie să întreţină atenţia, chiar în detaliu (un personaj care anchetează cazul inexplicabilei dispariţii se răzgîndeşte şi se-ntoarce din drum de parcă ar fi Colombo), şi prin consolidarea echidistantă, aproape programatică, a fiecărei perspective cu privire la explicarea respectivei dispariţii: politică, bisericească, superstiţioasă, conspiraţionistă, onirică, sociologică. Iată un roman cu iz de documentar, de road-movie jurnalistic, echivalent totodată cu un întreg şi veritabil atelier de creative writing. Sub aspect meta-literar, se remarcă atenţia la declicul creator, la imagini sau asociaţii de idei puternice (precum aceea dintre un troler şi o rochie de mireasă prăfuită şi veche, ostentativ îmbrăcată de o femeie care păşeşte într-o casă pretins sinistră), ori metafore vizuale care să poată rămîne cu adevărat memorabile pe scena interioară (precum aceea a deschiderii eterne, cu care se-ncheie – provizoriu – romanul), la teoriile de avangardă, la ecologism, la transgresarea suprafeţelor de contact ale literaturii cu alte domenii conexe, la meditaţiile etice, precum acelea cu privire la filosofia jurnalismului authentic (…).