Raiul găinilor. Fals tratat de zvonuri și mistere (ediţie de buzunar)

Imi imaginez ca a-ti fi tradusa o carte in alta limba este ca si cum ai avea un frate geaman si la un moment dat el emigreaza. Legatura afectiva este foarte puternica si are tendinta mereu sa anihilieze distanta fizica, insa el are viata lui. Ma conving tot mai mult ca, intr-adevar, cartile au viata lor, independenta de cea a celui care le-a scris. Aflu vesti despre ele si ma bucur sau ma intristez. Uneori ma intilnesc cu cartile mele in strainatate, dar ele au familia lor de cititori, sint imbracate altfel, vorbesc o limba straina, imi ia ceva timp sa restabilesc relatia de acasa si nu intotdeauna imi reuseste…

[Dan Lungu] e un autor care poate multumi deopotriva cititorii sofisticati si pe cei simpli, care are umor si care ataca in romanele sale teme delicate. Daca ar fi sa cred sutele de mesaje primite, e un scriitor care, inainte de toate, nu plictiseste.

In Raiul gainilor ne aflam in fata unei lumi in miniatura, o lume pestrita, aflata intr-o atmosfera provinciala pe strada Salcimilor, intr-un orasel neprecizat, si care, in cvasimajoritatea locuitorilor ei, traieste pentru povesti, fie ca ele pleaca de undeva de la rememorarea trecutului si pina la emotia prezentului, pe care il „infloreste” astfel incit sa devina rasunator in constiinta zilnica.

Scris intr-o maniera interesanta, sub vorba de povestioare la persoana intii a celor mai interesante personaje, Raiul gainilor il consacra pe Dan Lungu, din punctul meu de vedere, ca unul dintre cei mai buni descriptori ai tranzitiei de la perioada comunista la cea democratica, cel putin din perspectiva romanului simplu, care formeaza spectrul larg al personajelor sale.

A treia carte a lui Dan Lungu pe care o citesc isi pastreaza acea atmosfera de Romanie postcomunista, dar cu adinci reflexii din trecut, pe care am descoperit-o si in Sint o baba comunista!: viata omului simplu se simte mai greu dupa evenimentele din decembrie 1989, pentru ca transformarile prin care a trecut nu sint deloc simple, sint radicale, iar gindurile si actiunile sale sint cu totul altele. Daca „baba comunista” era o admiratoare aproape neconditionata a fostului regim, sustinind ca aparitia democratiei (chiar in varianta neo-romaneasca) i-a distrus batrinetile, personajele din Raiul gainilor sint impartite intre nostalgia trecutului si fericirea nepasatoare a prezentului.

Intr-adevar, majoritatea personajelor din Raiul gainilor si Sint o baba comunista! sint astfel de „mutanti”, dar in celelalte romane apar diverse alte tipologii. Am o slabiciune pentru marginali, minoritari exclusi, pentru categoriile defavorizate, vulnerabile si fragile, predilectie ce vine dintr-o viziune postmoderna, si nu dintr-un misionarism social, cum am vazut ca interpreteaza unii critici literari. Sint un adept al „realitatii lichide” si al „logicilor slabe”.