Dimineață pierdută (ediția 2014)

Descriere

Editie definitiva Roman distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania si nominalizat la Premiul Uniunii Latine

Dimineata pierduta a fost tradus in Estonia (Eesti Raamat, 1991), Franta (Gallimard, 2005, colectia „Folio”, 2013), Israel (Nymrod Books, 2007), Bulgaria (Balkani, 2007), Spania (Lumen, Random House Mondadori, 2009), Ungaria (Europa, 2010), SUA (Northwestern University Press, 2011), Italia (Atmosphere Libri, 2012), Portugalia (Dom Quixote, 2012). „Este o adevarata fericire sa o descoperi pe Gabriela Adamesteanu, publicata pentru prima oara in Franta… De la un personaj la altul, de la primul razboi mondial la perioada stalinista, de la un camp de lupta la inchisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria in manta rosie si neagra defileaza in aceasta «dimineata» pentru totdeauna pierduta. Dimineata pierduta te arde, atitata de suflul magistral al unei proze incendiare.” (Andre Clavel, Lire) „Gabriela Adamesteanu se distinge prin calitatea scriiturii si prin melancolia privirii. Romanul inlantuie vocile care se ingina si isi raspund, amestecind vioi, dar perfect structurat epocile. Brutalizati de circumstante, indivizii descrisi de Gabriela Adamesteanu nu sunt totusi prezentati ca inocenti. Scriitoarea se delecteaza sa le descrie erorile de apreciere, mai ales in privinta sentimentelor celorlalti. Citind Dimineata pierduta iti spui ca rareori intilnesti un scriitor care sa dovedeasca atit de putina compasiune fata de personajele sale, cu atita stralucire.” (Raphaelle Rerolle, Le Monde) „Dimineata pierduta este atit de strins legata de cadrul sau de amanuntele bogate ale vietii personajelor – strazile si gradinile, casele pe care le mostenesc sau le neglijeaza –, incit e greu sa o lauzi ca pe o fictiune obisnuita. Pe de o parte, este un studiu foarte original al unor promisiuni uitate si al unor vise neimplinite. Dar poate fi citita si ca un indraznet punct de vedere, de un modernism tirziu, asupra unei societati intregi. Oricum ai lua-o, este o realizare uluitoare.” (Alan Brownjohn, The Times Literary Supplement)