Ciudata şi înduioşătoarea viaţă a lui Priţă Barsacu

Nu-l cunosc pe Iulian Bocai, cel care a cîștigat concursul de debut pentru 2018 al Editurii Polirom. I-am deschis cartea și am citit-o din ce în ce mai curios, mai ales că Bildungsnovella lui „m-a prins” de la primele pagini. Din scurta lui fișă biografică de pe prima clapetă a volumului n-am aflat decît că s-a născut în 1986, în Oltenia, că a urmat Facultatea de Litere la București, că se pregătește de doctorat și că din cînd în cînd face traduceri din engleză, franceză și germană. (...) Oricum însă, cu povestea lui Priță Barsacu, Iulian Bocai a pătruns încă de la debut în lumea mare a romanului autohton.

Cîștigătorul Concursului de Debut al Editurii Polirom pentru anul 2018, Iulian Bocai construiește o bildungsnovella rurală, în care personajul principal, Priță Barsacu, reprezintă cu ușurință un tipar al copilului de țăran din satul românesc. Vorbim aici de satul românesc unde civilizația nu a pătruns în întregime, unde viața și mentalitățile și-au păstrat în mare măsură coordonatele, unde copiii se joacă în continuare pe cîmp, islaz sau la gîrlă, unde violența domestică nu și-a găsit încă, din păcate, opreliștile legale sau comunitare. Într-o asemenea societate, Priță Barsacu își găsește și nu își găsește, în același timp, locul. Este un copil adaptabil, așa că nu este mereu preocupat de abuzurile familiale, de suferințele cauzate de prieteni, de sărăcie, luînd toate aceste probleme ca firești, fără să le „gîndească” prea mult. Lumea lui Priță Barsacu este una tragică și tristă, deși avem nenumărate momente în care sîntem și cu zîmbetul pe buze. În același timp, este o întreagă lume, aflată în limitele normalului rural (deși atipică și ciudată pentru un cititor care nu a cunoscut lumea rurală, măcar în copilărie), descrisă cu evident talent, foarte apropiat de cititor, de Iulian Bocai. Un excelent roman de debut.

În primul rînd, diferit era că Priță Barsacu nu era eseu, ci proză, așa că putea fi luat în considerare. În al doilea rînd, diferit era – sper – că era mai bun decît celelalte. Ce-l făcea mai bun n-aș ști exact să spun. Poate că, de data asta, în loc să caut să scriu literatură, am vrut să spun o poveste.

Lumea e sudul Olteniei și-o cunosc în virtutea simplului fapt că am trăit acolo multă vreme.

Bogdan Coşa în dialog cu Iulian Bocai, 19 aprile 2018, blog.goethe.de

Lăsând gluma la o parte, Ciudata și înduioșătoarea viață a lui Priță Barsacu, (mini)romanul de debut al lui Iulian Bocai, e o carte senzațională, scrisă cu un control acrobatic al frazei pe care nu l-am mai întâlnit de la debutul lui Răzvan Rădulescu (Viața și faptele lui Ilie Cazane, 1997). Ca și Viața și faptele…, romanul lui Bocai e un bildungsroman (mă rog, o bildungsnovella, cum specifică pagina de gardă), doar că este de un realism crunt, nefiind atins nici de fantasticul à la Cărtărescu, nici contaminat de tehnici postmoderne. Desigur, are o evidentă componentă meta-, o ironie implicită care vine din asortarea unei voci narative „înalte”, ca de teleenciclopedie, la un material uman umil – primii ani din viața lui Priță Barsacu, odrasla unei familii sărace și destrămate pe la toate colțurile care trăiește într-un sat de lângă o hidrocentrală aflată pe malul Oltului. Cu ce e umplută această viață se poate ghici măcar parțial: abuzuri fizice și mentale acasă și la școală, pauperitate lucie, mediu domestic multilateral toxic – tată alcoolic, mamă alienată, frate infractor, alt frate brutar. Nota bene: în contextul social al cărții, a fi brutar e chiar mai rău decât a fi brutal, întrucât brutăria e prea feminină, pe când brutalitatea semnalizează masculinitatea.

În ce privește trăsăturile ei, e o carte nu foarte mare, înzestrată cu delicateță și frumoase coperte, bine pătrunsă de propria tristețe, dar degrabă vărsătoare de lacrimi nevinovate și care de multe ori la cetire place, așa cum se poate vedea din cronici, ce-a fost iute scrisă, dar care poate prea mult i-a luat diacului, fiindcă nu era convins că vrea s-o spuie, altminteri fiind el om întreg la fire și neleneșu.