Anti-damblale

Ce vreau să spun e că Anti-damblale e un volum inegal și amestecat, care reia temele consacrate ale lui Radu Cosașu: cititorii săi fideli le vor savura ca niște adevărați gourmets, ca pe niște mici trufandale venite după o masă aleasă și îndestulătoare.

Am citit cartea dumneavoastră, scumpe domnule Radu Cosașu, cu un entuziasm feroce. Anti-damblalele dumneavoastră sînt o lucrare fără de care nu se mai poate înțelege maniheismul la bucureștean, la post-sovietic, la ortodox și la evreu, la român, la om. Anti-damblalele dumnevoastră hazotragice, cum altfel?, coboară din Caragiale și ajung pînă la Moscova. Călătoria dumneavoastră de odinioară la Moscova, cînd v-ați îmbolnăvit perfect, toamna… am ajuns cîndva în gara Kievskaia și am văzut acolo o statuie care mă urmărește. În statuia aceea un bărbat pleacă la război, iar o femeie îl conduce pe drumul acesta care poate să aibă, dar poate și să nu aibă, întoarcere.

Anti-damblalele lui Radu Cosașu sigur va plăcea cititorilor care îl îndrăgesc pe cel mai „extremist de centru” autor din spațiul publicistic cultural românesc. Poziționarea aceasta din titlu împotriva damblagirii traduce de fapt rescrierea unui articol din 1998 din „România literară“, scris cu ocazia ediției aniversare de 30 ani de la înființarea periodicului, avînd titlul original Pentru a alunga ideea de dambla.

Veritabila istorie a literaturii are o trăsătură specifică, dulce şi amară, comică şi tragică în acelaşi timp, pe care Radu Cosaşu o condimentează cu o istorie a cinematografului, de la filmele mute pînă la gesturile secolului XX, cu o istorie a fotbalului şi a politicalelor, cu o istorie a faptului divers în cheile sale absurde.