Porci

Într-un cadru care pare împrumutat pe alocuri din 1984-ul lui Orwell, din Fahrenheit 451 al lui Ray Bradbury (cărțile sînt interzise și asistăm la uciderea prin sufocarea cu paginile cărților, execuție a unui om care citea), iar discursurile par a avea multe puncte comune cu cartea (și filmul omonim) The Handmaid’s Tale, de Margaret Atwood, volumul lui Tudor Ganea este și foarte actual. Există pretutindeni o paralelă evidentă cu viața pe care o trăim acum, viața politică din România actuală, fiindcă tot ce au clădit noii conducători – Vătaful, Călușarii – par a urma tiparele celor care conduc acum țara, de la conducătorul în umbră pînă la baronii locali, de la încercarea lor de a subjuga total rețelele sociale pînă la impunerea unor legi aberante. Din fericire, există și ceva împotrivire, chiar cu șanse mari de reușită. Dincolo de distopie, Porci este o parodie excelentă a tot ce reprezintă și a reprezentat pînă acum România.

Romanul abundă în detalii care te șochează, unele dezgustătoare, încît îți pot întoarce stomacul pe dos, dar care fac parte din obișnuitul lumii imaginate de Tudor Ganea în această satiră cu final oarecum optimist. Cine a citit însă Modesta jalbă a lui Swift, în care „nebunul de popă irlandez”, cum i se mai spunea autorului Călătoriilor lui Gulliver, făcea scandaloasa propunere ca irlandezii să-și mănînce nou-născuții ca să scape de foamete, va înțelege de ce Ganea intră în asemenea detalii care, dacă am înțeles bine, i-au făcut pe unii dintre cititorii romanului să-l respingă ultragiați, în vreme ce altora, printre care mă număr, toate aceste detalii li se par firești într-un roman satiric despre nefirescul unei lumi îndepărtate.Cu atît mai mult cu cît recunoaștem în ea cîte ceva din lumea în care ne-am obișnuit să trăim, fără să ni se facă greață.

Există expediţii de pedepsire a oricăror încercări de revoltă („tocări” executate de Căluşari), există mişcări de rezistenţă care, într-un final apoteotic, fac să dispară ordinea apocaliptică. Un roman care ajunge să fie obsedant.

Uite că avem și beletristică românească, deși am citit ceva romane și proză scurtă în acest an. Doar Tudor Ganea și-a găsit loc în top, cu această distopie pe tărîm „propriu”: România se transformă în a se delimita de tot ce e străin, este condusă de un Vătaf, secondat de Călușari regionali, apoi de Diaconi. Totul se învîrte în jurul tradițiilor – călușari, ii, mașini Dacia –, care, în virtutea distopiei, se mulează pe tehnic și modern – avem oameni de știință, MioRețea sau nenumărate drone, iar în centru par a sta porcii, care sînt mai mult sau mai puțin idolatrizați, fiind purtători de organe pentru oamenii foarte muncitori. Dincolo de acțiune, se vede și o paralelă evidentă cu viața pe care o trăim acum, viața politică, fiindcă tot ce au clădit noii conducători par a urma tiparele celor care conduc acum țara. Nu rămîn nevizate nici religia și religioșii, nici daciștii și protocroniștii. În ansamblu, sîntem într-o adevărată Românie naționalistă, așa cum o visează unii.

Porci e cel mai rapid microroman de-al meu (l-am dat gata în două săptămîni) și rămîne în continuare cartea în care nu aș schimba nicio virgulă, deși e cea mai hulită și înjurată carte a mea. Distopia asta parodică a ieșit fix așa cum am vrut din start.