Ce mică-i lumea!

Că viața știe să ne ia prin surprindere și să ne schimbe planurile probabil știm cu toții, ceea ce nu știm câteodată e cum să facem ca toate acestea să fie în avantajul nostru. Da, asta ne lipsește, să vedem partea bună a lucrurilor și uneori chiar să facem haz de necaz. Am fi mult mai destresați și relaxați dacă am ține pasul cu David Lodge și am ști să găsim în lucrurile banale ceva care să ne facă să surâdem. Scriitorul ne aduce din nou în prim plan viața profesorilor universitari sau mai bine zic călătoriile acestora cu scopul de a participa la diferite conferințe. Povestea îl pune în centru pe Persse McGarigle, un asistent universitar, ce în cadrul unei conferințe se îndrăgostește de o tânără frumoasă, inteligentă și extrem de misterioasă. Persse nu îndrăznește să-i spună ce simte, iar atunci când prinde curaj să o facă îți dă seama că ea a plecat deja și nici nu a aflat unde locuiește pentru a o putea căuta. El speră să dea de Angelica la vreo altă conferință, așa că își cheltuie toate economiile pentru a se plimba din țară în țară și încercând să o reîntâlnească. Lumea-i tare mică, cum susține și Lodge, de aceea în cadrul conferințelor au loc întâlniri neprevăzute între profesori, ies la iveală secrete nebănuite, ba chiar renasc vechi iubiri. Numai pentru Persse se pare că lumea e extrem de mare, căci cu greu găsește vreun indiciu despre presupusa iubire a vieții sale. El e într-o continuă căutare pentru a o găsi și cuceri pe Angelica, iar restul profesorilor se zbat să cucerească o catedră sponsorizată de UNESCO. Eu aș adăuga la titlul cărții și faptul că lumea e tare încâlcită. De ce spun asta? Pentru că David Lodge sare de la un personaj la altul, de la o întâmplare la alta și cu greu apuci să-ți dai seama ce și cum. Mie mi-a luat vreo jumătate de carte ca să prind firul poveștii și să înțeleg încotro se îndreaptă și ce vrea fiecare personaj. Totuși, cred că încâlceala asta face parte din farmecul cărții. Da, mi-a fost mai greu să deslușesc acțiunea, însă poate chiar asta voia Lodge să se întâmple. Nu fugim și noi zilnic după fel și fel de idealuri și tindem ca uneori să ne complicăm inutil viața? Oricum, umorul lui Lodge e savuros. Secvențele comice presărate ici acolo fac să nu abandonezi lectura și să -ți dorești să dezlegi firul încurcat al poveștii. Nu pot să spun că o trec pe lista cărților preferate, însă nu regret că am citit-o, chiar dacă mi-a luat ceva timp până am terminat-o.