American Experience

SemneBune: In seria de interviuri pe care mi-am propus sa o realizez, pe tema „nomadismului”, cartea ta, American Experience, se numara printre primele care mi-au atras atentia. Ea este permanent strabatuta de o dorinta care isi ia drept obiect intoarcerea si pare sa reutilizeze o tema veche si oarecum epuizata, cea a calatoriei. Care ar fi dupa tine apropierile, dar si deosebirile dintre aceasta tema si ideea de nomadism? Poate fi una substituita prin cealalta? Ce s-ar pierde si ce s-ar cistiga? Andrei Dosa: Daca iti dai seama ca ai ajuns unde nu trebuie sau ca locul pe care l-ai ales drept tinta a calatoriei tale nu e cel mai placut din lume, atunci iti vine sa pleci. Nomadul pleaca atunci cind vrea, teoretic nu-l poate tine legat niciun contract, dar daca isi doreste sa aiba acces la anumite zone geografice, are nevoie de contract, are nevoie de viza. Muncitorul sezonier e departe de a se simti liber, dar anticipeaza cu un fior diminuarea volumului de munca, momentele moarte de la sfirsitul sezonului. Libertatea lui este facilitata de mai multi factori, mai ales de cel economic. E libertatea impusa de conventiile unui program, in cazul de fata al programului work and travel. Cred ca nomadismul ar putea fi practicat de un personaj cum este cel din American Experience doar incepind cu momentul reintoarcerii intr-un spatiu geografic familiar, unde banii cistigati in afara i-ar putea oferi pozitia de nomad privilegiat, scutit de probleme. Ar fi un stil de viata experimental, pe undeva nesincer, dar interesant. Poate ca dorinta de intoarcere din carte e atit de puternica tocmai pentru ca personajul proiecteaza asupra intoarcerii his wildest dreams. E ca o reclama proasta la KFC: visul american are gust mai bun aici, in Romania. Dar e doar o iluzie.