Maestrul si Margarita

Descriere

Traducere din rusă de Vsevolod Ciornei.

Capodoperă a prozei ruse din secolul XX, acum într-o nouă versiune românească, romanul lui Bulgakov se înscrie printre marile realizări ale literaturii universale.

„De mai multa vreme urmaresc, nedumerit, ca titlul romanului lui Mihail Bulgakov, Maestrul si Margarita este usor schimonosit. Lumea româneasca i-a zis Muzei scriitorului, Margareta. Am tot incercat sa inteleg fenomenul acesta, si mai ales sa pricep de ce nimeni nu a sesizat inadecvarea. Voi incerca citeva observatii pe marginea acestui nume (lucrurile inexplicabile sunt mereu marginale!). intai si intai, numele Margarita nu exista in limba romana, iar pentru ca penultima vocala in e este mai la indemâna parca in pronuntare, s-a optat pentru ea, aleatoriu, subreptice. Dar Bulgakov i-a spus personajului sau anume Margarita. Mai mult, schimbarea unui nume nu este la indemana oricui, caci: 1) devii un alt om; 2) capeti o alta identitate; 3) te pui "rau" cu protectorul numelui tau initial, pe care l-ai abandonat etc. Sunt doua instante prin care, oficial, poti purta / capata un alt nume. Prima este cea a intrarii in monahism, te botezi a doua oara; cea de-a doua – daca optezi, prin complicate si lungi demersuri, printr-o instanta judecatoreasca, pentru conferirea unui alt prenume. Numele determina in buna masura, deci, viata noastra, fie cea laica, fie cea religioasa. Nu e o porecla, o simpla marca, o sigla, un logo, ci e chiar numele unui destin. E chipul soartei noastre. Onomatologia, stiinta a carei baza moderna a pus-o Pavel Florenski, prin tratatul sau Despre nume (1926), ne-ar putea explicita destul de multe lucruri in acest sens. Pâna una, alta, personajul Margareta, in versiunea sa româneasca, e alt personaj decât cel construit si oferit posteritatii de Mihail Bulgakov. Superba moscovita, magica, iubitoarea si zburatoarea Margarita scapa cu adevarat constiintei noastre, caci numele ei a devenit unul comun, ca al multor alte romance... si se asociaza grabit, fie denumirii florilor margarète, fie pretioaselor margaritare... din alte povesti. Si-a pierdut astfel din unicitate, si-a risipit misterul. E adevarat, la Editura Cartier, acest roman a aparut cu titlul exact acela, dat de Bulgakov, dar versiunii "necanonice" nu i s-a acordat importanta necesara. Deocamdata. Pâna când?”- Vladimir Bulat