Un singur cer deasupra lor

Nu stiu altii cum sint in scrisul (proza) lor despre comunism (ca sa-l parafrazez hitru pe Creanga), dar in ce ma priveste am incercat sa scriu o fresca. Nu e povestea sau istoria unui singur om traitor in comunism sau a unei familii, ci a vreo patruzeci de oameni de toate virstele si de toate categoriile sociale. Este prima carte de proza in care eu nu mai sint personaj [...]. Principiul de functionare a frescei mele narative a fost verosimilitatea si veridicitatea. Dar [...] fictionalizarea a fost la fel de necesara si a folosit din plin la conturarea istoriei fiecarui personaj (cu exceptia bunicului meu patern). Exista in cartea mea personaje politice recognoscibile din realitatea de astazi: ele sint realiste, dar si fictionalizate. [...] Fiecare personaj este gindit ca functionind (cu citeva exceptii) in cadrul unei perechi de personaje antitetice. Fiecare personaj (si perechea antitetica din care face parte) exista si se desfasoara intr-o suita cronologica a istoriei comunismului in Romania. Aceasta suita creste treptat, se dezvolta aproape ca o avalansa.

Fiecare povestire poate fi citita individual, dar romanul este, cu mici exceptii cronologic si urmareste destinul unui popor spus atit din perspectiva omului obisnuit […] dar si din perspectiva protejatilor regimului comunist si post-neo-comunist, de la tortionarul fioros din Experimentul Pitesti pina la Ceausescu si Iliescu. Daca tusele tragediilor epocii sint grave si intunecata, reliefarea conducatorilor comunisti […] este plina de fantezie umoristico-ironica, o savoare pentru cei care au trait in epoca in care acestia au condus tara, dar si un mijloc onest (si real) de informare pentru cei tineri, despre adevaratelor evenimente si fapte ale anilor trecuti. Un singur cer deasupra lor, o carte care trebuie citita si studiata obligatoriu, la o posibila viitoare materie din scoli, „Istoria comunismului”.

[...] Initiativa de a scrie proza realista a fost o provocare venita din partea studentilor mei. Initial, mi s-a parut ca mi-as trada directia de prozatoare fantastica. Mai apoi respectiva provocare m-a pus pe ginduri. M-am apucat de un prim capitol, apoi am lasat cartea sa creasca si sa se dezvolte in mine pe indelete, fara sa o grabesc. Nu am avut in cap vreun model pentru acest roman-fresca. Doar dupa ce am incheiat cartea, cineva din apropiere (cunoscator a ceea ce scriu) mi-a spus ca fresca mea este inrudita cu Povestiri din Kolyma, de Varlam Salamov. [...] Pe de o parte, Romania este pentru mine acel steag cu stema comunista decupata, din decembrie 1989. Romania este gaura din steag, o rana curatata partial, fragmentar, relativ. Pe de alta parte, Romania nu are inca un continut limpezit. Ea este inca cetoasa, brumata, aluvionara si nu are gratie.

Surprinzatoare reusita formulei realiste pe care Ruxandra Cesereanu o adopta in romanul Un singur cer deasupra lor, absolut surprinzator stilul, naturaletea, neutralitatea „autorului” si libertatea personajului. Cred ca este important ca scriitorii romani, neaserviti vreunui regim, sa scrie despre natura profund traumatica a trecutului nostru recent, despre culpabilitatea noastra „nerezolvata”. Sa construiasca o memorie, o responsabilitate. Un singur cer deasupra lor nu este o carte tezista, nu este o carte razbunatoare, nu este nici „intelegatoare”, in sensul unei ambigue culpabilitati generale care sa ii puna in aceeasi oala pe criminalii odiosi, pe maruntii turnatori si pe cei care si-au platit doar supravietuirea. Nu este nici macar patetica, desi de cele mai multe ori povestirile se bazeaza pe documente, pe fapte si personaje reale tragice. Nu este nici cruda, chiar cind relateaza din „subterana” orori de nepovestit. Are o impersonalitate care o face si mai vizionara, dar nu prin tonalitate, ci prin semnificatie, prin semnificatia globala a acestor povestiri si personaje, luate impreuna.

Ruxandra Cesereanu a scris o carte de fictiune despre singuratate, nedreptate, tristete si alienare in comunism. [...] Un singur cere deasupra lor trimite la o realitate complicata si traumatica, anume ca nevinovatii, neutrii, pasivii, disperatii, persecutatii, marginalii si odiosii unui sistem au impartit in fond, o lume.