Teatru VII - Pietonul aerului. Regele moare

Descriere

Volumul VII al seriei de teatru reuneste doua piese incheiate de autorul Cantaretei chele in acelasi an, 1962. In Pietonul aerului Ionesco exploreaza tema singuratatii artistului neinteles de o societate pragmatica, reprezentata in piesa de un grup caleidoscopic de englezi. Prinsi in cotidian, acestia se dovedesc incapabili sa accepte obsesiile autorului, prezent aici sub numele personajului sau Berenger: jocul pur al fanteziei si al visului care-i permite sa se inalte in aer cuprins de beatitudine, si viziunea apocaliptica, intunecata cu care se intoarce din zborul sau prin spatii. In Regele moare, sub numele aceluiasi personaj investit cu o demnitate regala factice, Ionesco intruchipeaza in cheie shakespeariana tragedia singuratatii radicale a omului in fata iminentei propriei sale morti. Nimeni si nimic din tot ce alcatuia candva viata de curte, cu frivolitatea ei stand pentru intreaga desertaciune a cotidianului, nu reuseste sa-l ajute acum pe Berenger sa treaca pragul catre lumea de dincolo. El se vede silit sa-si asume in cele din urma pe deplin conditia, sub tirul replicilor cinice ale batranei regine Marguerite, in rol de adevarata zeita psihopompa.