O scrisoare pierdută : comedie în patru acte

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

O satiră caustică a moravurilor politice și sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea, „O scrisoare pierdută” rămâne una dintre cele mai relevante și spumoase comedii din literatura română. Capodopera lui I.L. Caragiale, publicată inițial în 1884, este o oglindă fidelă, chiar dacă deformată prin lentila comicului, a unei societăți dominate de ipocrizie, corupție și dorința acerbă de putere.

Acțiunea se desfășoară într-un orășel de provincie, în plină campanie electorală, unde intrigile se țes în jurul unei scrisori de amor compromițătoare. Pierderea acesteia declanșează o cascadă de evenimente hilare, dezvăluind fața grotescă a personajelor: de la șeful de partid, Tipătescu, și prefectul orașului, la ambițioasa și influenta Zoe, soția acestuia, până la guralivul și orgoliosul Cațavencu, aspirant la o funcție de deputat.

Caragiale, un maestru al dialogului și al situațiilor comice, creează personaje memorabile, fiecare cu ticurile, vanitățile și contradicțiile sale. Limbajul este savuros, plin de neologisme stâlcite, pleonasme și calambururi, reflectând incultura și pretențiile unei clase politice ridicole. Însă dincolo de râs, piesa ascunde o critică amară la adresa unei clase conducătoare preocupate doar de propriile interese, manipulând masele și sacrificând principii pentru putere.

Ediția de la Casa Radio, ce include înregistrări istorice, aduce un plus de valoare, permițând ascultătorului să se bucure de interpretările unor mari actori ai scenei românești, care au reușit să surprindă nuanțele și savoarea textului caragialian. Este o modalitate excelentă de a redescoperi o piesă fundamentală, ce nu și-a pierdut actualitatea, continuând să ne amuze și să ne pună pe gânduri despre societatea în care trăim. O lectură (sau o audiție) obligatorie pentru oricine dorește să înțeleagă mai bine spiritul românesc și, poate, să zâmbească amar la recurența unor tipologii umane.