Istoria Evului Mediu. O mie de ani de splendoare si ticalosie

Descriere

CULTURĂ • MENTALITĂȚI • EVUL MEDIU


Dacă ți-au plăcut: Amurgul Evului Mediu, de Johan Huizinga, Frica în Occident, de Jean Delumeau, Omul medieval, coord. Jacques Le Goff

O sinteză istorică de referință care deconstruiește imaginea colectivă despre Evul Mediu

De ce o nouă istorie a Evului Mediu?

Pentru că e o perioadă care fascinează și intrigă, pentru că acolo sunt rădăcinile aspirațiilor și dramelor noastre actuale, de la obscurantismul religios la aspirațiile spirituale, de la violența colectivă până la căutarea unui sens înalt al vieții, de la frica de viitor până la visul reîntoarcerii la natură.

De asemenea, mai e necesară pentru că imaginea pe care o avem despre această perioadă este artificială și pe alocuri falsificată, redusă la anecdotic, transformată în legendă întunecată sau aurită. Eclipsat de propriul mit, Evul Mediu și-a pierdut orice coerență în memoria colectivă.

Pentru noi, astăzi, e revelator să înțelegem relațiile dintre omul medieval european și vecinii săi, mai ales Orientul bizantin și lumea musulmană.

George Minois a scris o nouă istorie a Evului Mediu cu pasiune și precizie, departe de clișee și fără să sacrifice nimic din exigența demersului istoric.

„Georges Minois a reușit să scrie o sinteză în același timp densă și prietenoasă.
Voix du Jura

„De ce e necesară o nouă istorie a Evului Mediu? Într-o oarecare măsură, pentru a include informațiile recente, dar, mai ales, ca reacție împotriva vulgarizărilor deformatoare și a sabotajului programatic al modului în care se învață istoria. Acest demers nu are nimic «reacționar» sau retrograd, în cazul în care nu se consideră că a pune lucrurile în ordine logică și cronologică, a data evenimentele și personajele, a aminti faptul că istoria este un flux care pleacă din punctul A către punctul B, fără cale de întoarcere, nu înseamnă o inițiativă retrogradă. Totodată, este vorba despre a reaminti că Evul Mediu este o epocă la fel ca toate celelalte, nici infern, nici paradis, că tot ce s-a întâmplat este perfect omenesc și, deci, de înțeles, analizabil, explicabil, necesar. Au existat cruciade, masacre, himere; avem și noi jihadiștii noștri, autorii noștri de genocide și mereu aceleași himere religioase, dar cu mai puține scuze, dat fiind progresul cunoașterii științifice. Nu se pune însă problema nici de a compara, nici de a acorda note morale, ci de a reaminti ce a fost acel mileniu medieval, splendorile și ticăloșiile lui din punct de vedere politic, economic, social, cultural, urmând coloana vertebrală a istoriei care este cronologia.“