Asasinul timid

Clara Usón scrie o carte excelentă, cu multe planuri suprapuse și greu de încadrat într-o anumită categorie: autobiografie, roman istoric, scenariu de film, cronică a unor vremuri de tranziție de la dictatură la democrație.

Întâlnirea dintre Clara Usón și personajele sale, în Asasinul timid, construiește un puzzle de filosofii, abisuri mintale, vicii, pierzanie și izbăvire – în care dacă nu te regăsești, cel puțin devii martor la 3 povești de viață care n-au cum să te lase indiferent. (…) Mai presus de toate, cartea Clarei Usón este despre curaj și despre sensul vieții – acela care te face să stai treaz noaptea sau pe care-l găsești la finalul luptelor intime. Este despre luminița de la capătul tunelului, chiar și atunci când tunelul pare că nu se mai termină.

Asasinul ti­mid este un roman autobiografic, dar provocarea a venit din cons­trucția romanului, din desele schimbări de optică, de medii sociale și mai ales din ingeniozitatea cu care autoarea oferă cititorului posibilitatea de a se întâlni, în lumea ficțiunii, cu trei personaje insolite: scriitorii Camus, Wittgenstein și Pavese. Cititorul care ar vrea să cumpere această carte și citește prezentarea pe care i-am făcut-o pentru copertă nu trebuie să se sperie: este o ocazie unică de a se apropia la modul cel mai firesc, ca de niște prieteni, de acești mari scriitori și filosofi, grație talentului autoarei, care, citându-l pe Cervantes, crede că romanul este scriitură dezlănțuită și că în el încape totul, chiar și dezordinea, dacă are un scop.

Acest melanj reușit de eseu literar, memorii, analiză politică și încrengăturile unei drame familiale care conturează propriul destin este un autentic exercițiu literar de succes. Din perioada adolescenței sub dictatura lui Franco, Usón duce o paralelă între viața tumultoasă și pe repede-înainte trăită de actrița Sandra Mozarovski și propriile reflecții ale autoarei cu privire la viață și moarte, folosindu-se, de exemplu, de scrierile lui Camus pe această temă, Mitul lui Sisif fiind frecvent adus în discuție. E un univers care azi pare îndepărtat, o lume a cenzurii în care fărâmele de nuditate din filme încep să semene a democrație, dar este, totodată, un cadru cinematografic al vieții reale în care un destin ca cel al Sandrei Mozarovski se frânge brusc, la doar 18 ani, lăsând loc multor întrebări fără răspuns și unui mister pe care tabloidele acelor vremuri par să încerce să îl acopere.