Criț

Descriere

Istoria satului Criț și a săsoaicei Sofia Folberth, personajul central al cărții Ruxandrei Hurezean, scoate în evidență simplitatea, vrednicia și cumințenia unei lumi apuse. Viața bine rânduită a acestui sat transilvănean nu înseamnă doar bucuriile celor care l-au locuit, ci și greutățile traiului lor. Războiul, apoi comunismul au marcat adânc destinul acestei comunități, producând declinul unui fel de a fi ce dăinuia de secole.

Povestea de viață a Sofiei Folberth este o poartă de intrare în lumea satului Criț și, prin aceasta, în cea a sașilor transilvăneni, înainte ca trecutul lor să fie înghițit cu totul de istorie. Întemeiat în vremuri medievale în jurul unei cruci înfipte în vârful unei coline, satul Criț trăiește astăzi din amintirile simplității sale nobile de odinioară.

Ruxandra Hurezean recuperează o parte însemnată din splendoarea acestui paradis rural, însă descoperă și primele semne ale declinului său în perioada războiului și a comunismului care i-a urmat.

Păstrarea memoriei acestei comunități, în cărți precum cea de faţă, reprezintă nu doar un act de dreptate în raport cu trecutul, ci și o încercare de a păstra vie speranța unei posibile renașteri.

Testimoniale

Mi am propus să vă conduc prin istoria înțeleaptă a acestui sat, pe când vremurile erau bune, pentru ca modelul lui să rămână consemnat și după ce ultimul sas va fi trecut la loc de odihnă, sub nucii de pe deal.

– Ruxandra Hurezean

Ruxandra Hurezean este ca un fel de romancier, care face din persoanele pe care le are în vedere ca jurnalist niște personaje pe care le iubește și pe care ne propune și nouă să le iubim.

– Aurel Codoban

Acel sat, în care am intrat pentru prima oară doar în urmă cu 4-5 ani, există doar ca emblemă a ruralității saxone a Transilvaniei. Mai ales că el se numește Criț sau, in limba originară, Deutschkreuz – adică Crucea Germană. E rar să dai peste un sat, chiar și in Germania, Austria sau Luxemburg, cu un nume atât de puternic, chiar provocator, prin dezvăluirea aproape impudică a simbolurilor primordiale.

– Emil Hurezeanu