Cuvinte din exil (ediţie de buzunar)

Norman Manea este socotit unul dintre cei mai importanti scriitori romani din exil, daca exilul mai poate fi astazi considerat o dimensiune a spiritualitatii culturale sau politice. Cum lumea a devenit un arhipeleag al diasporelor (Zygmunt Baumann), ne ramine totusi „istoria exilului” romanesc, inca de cercetat in straturile ei profunde. […]

Manea este o constiinta a epocii noastre, intelectual critic si scriitor important, pentru care scrisul, femeile, prietenia, exilul, democratia, America, Nabokov sint lucruri esentiale discutate inteligent si pe larg. Chiar capitolul cu titlul savuros, „Dreptul la prostie”, arata un autor fermecator, care vorbind despre America, tara ce-l gazduieste, spune franc: „Imi place incoerenta acestei tari. Cred ca daca ar fi devenit coerenta, cum si-a dorit si a visat G.W. Bush, ar fi fost o catastrofa”.

In Cuvinte din exil, o suita de saptesprezece dialoguri propuse de jurnalistul german Hannes Stein, in iarna lui 2009, Manea rememoreaza pentru cititorii sai povestea unei vieti de deportat, exilat, vesnic neimpacat.

Manea este o constiinta a epocii noastre, intelectual critic si scriitor important, pentru care scrisul, femeile, prietenia, exilul, democratia, America, Nabokov, dar si Celan, Fondane, Cioran si M. Eliade (cu delimitarile prea bine stiute in cazul ultimului) sint lucruri esentiale discutate inteligent, nuantat, pe larg.

Cartea este rezultatul unui amplu dialog de trei zile, purtat in limba engleza, cu jurnalistul german Hannes Stein, in casa lui Norman Manea din campusul Universitatii Bard College: „incepeam discutia imediat dupa micul dejun si o continuam dupa-amiaza, dupa o adevarata siesta romaneasca”, descrie Hannes Stein atmosfera discutiilor.

Volumul reprezinta panoramarea evenimentelor capitale care au marcat drumurile exterioare si mai ales launtrice ale vietii „aventurierului” Norman Manea: prima amintire din copilarie (aceea a unei zile insorite si a usii deschise a bibliotecii bunicului), deportarea si perceptia copilului de numai 5 ani asupra lagarului (panica haotica, batai, foamete – „Pentru un mar dadeai un inel sau o pereche de pantofi” – , coruptie, continua amenintare a mortii, tifosul ce duce la disparitia bunicilor), momentul eliberarii, comunismul naiv al elevului Norman Manea si lecturile aferente „basmului” comunist.

Norman Manea, prestigiosul scriitor roman stabilit de peste 25 de ani in Occident, sta de vorba cu un jurnalist german ajuns si el in SUA. Pret de trei zile, cei doi taifasuiesc intr-un peisaj idilic de pe Valea Hudsonlui, la citeva ore de New York, si incearca sa dea de capat timpului, care nu este nici pierdut, nici cistigat, ci doar trait. Asa a iesit o carte, publicata mai intii in limba germana in 2011 si imediat tradusa la noi sub titlul Cuvinte din exil (Editura Polirom, 2011, traducere de Orlando Balas).

Dupa Intoarcerea huliganului, Cuvinte din exil devine o alta carte exemplara despre sentimentul (multicultural) romanesc al fiintei.

Abordarea scrierilor lui Norman Manea necesita, mai mult poate decit in cazul altor scriitori romani, o reevaluare a sensurilor pe care exilul ca experienta umana fundamentala le transmite astazi umanitatii.