Albumul rusesc. Povestea unei familii aristocratice (ediţie de buzunar)

Albumul rusesc, desi refuza programatic elanul nostalgic al romanelor ruse, este impregnat de acea aroma particulara, pe care o poate recunoaste cititorul familiar cu spatiul din care se ivesc Turgheniev sau Tolstoi.Pe linia ambilor bunici, Ignatieff este parte din acea stirpe de nobili rafinati ce seduce imaginarul european. Este in cele doua ramuri ale familie un amestec de eleganta, gust al aventurii si devotament pentru tar si imperiu care le acorda, in mod natural, pozitia de actori privilegiati in secolul ce se intinde intre finalul razboaielor napoleoniene si Revolutia din 1917. (...)
Din fotografii si din fragmente de memorii, Albumul rusesc imagineaza puntea care uneste Rusia pierduta si Canada in care o ramura a familiei isi croieste noi radacini. In cele din urma, vocea nepotului acorda fapturii de cuvinte a bunicilor carnea unei carti pe care o scrie, cu gindul la ei. O cronica a traumelor si risipirii, cronica lui Michael Ignatieff este un elogiu inchinat puterii de a dura si de lupta, in pofida exilului, singuratatii si mortii.

Ceea ce reuseste de minune in acest volum pasionant ca un roman de aventuri, scris cu dubla perspectiva, a omului de stiinta care cunoaste in detaliu cronologia evenimentelor majore, a conjuncturilor in care s-au petrecut si biografia personajelor istorice marcante, dar si a scriitorului care-si recupereaza stramosii ca oameni vii, cu trup si suflet. Pentru asta are la indemina albumul cu fotografii de familie, memoriile scrise de bunici anume pentru urmasi, precum si povestile rudelor care mai traiau in anii '80. Detasata si personala (caci autorul ar vrea sa inteleaga si ce a ajuns pina la el prin seva genetica a radacinilor), povestea Ignatievilor e ca un film documentar marca BBC. Ambii bunici paterni, Pavel Ignatiev si Natasa, nascuta Mescerskaia, murisera inainte de nasterea lui Michael, dar, din fericire, fiecare isi scrisesera, cu gindul la nepotii canadieni, amintirile din Rusia. In aceste memorii sint foarte prezenti si strabunicii, printesa Ekaterina Galitin (stranepoata a lui Kutuzov) si contele Nikolai Ignatiev, ba chiar si generatia anterioara, de pe la 1800.

Din intimplare sau mai curind dinadins, cartea lui Ignatieff da seama despre Rusia de dupa Razboi si Pace. Unul dintre ofiterii din familie a intrat in Paris in 1915, de unde camarazii sai de arme s-au intors in tara cu idei revolutionare. Decembristii revoltati vor fi invinsi mai tirziu de stramosul istoricului canadian. Un alt membru al familiei ajunge conte dupa o expeditie epuizanta in China, de unde aduce Rusiei un tratat care o va face stapina a unui urias teritoriu chinezesc, drept multumire ca a facut pe negociatorul intre puterile occidentale venite sa ocupe China si imparatul speriat ca Orasul Interzis va fi asediat. In stufosul arbore genealogic al lui Ignatieff se afla si un ambasador in Imperiul Otoman, din perioada razboiului ruso-turc, de pe urma caruia Romania va deveni tara de sine statatoare, va aparea Bulgaria, iar Basarabia va fi rechizitionata de rusi. Ambasadorul tarului, in timpul unei negocieri cu reprezentantul Angliei, nu ezita sa schimbe pe neobservate granitele pe harta astfel incit Maicuta Rusia sa obtina un bonus teritorial. Cand englezul remarca modificarile hotesti pe harta ale rusului, inaintasul lui Ignatieff il elogiaza netulburat, ca nu-i scapa nimic.

De altfel, scriitura cartii si tonul multelor relatari si trimiteri la istoria familiei, care se suprapune si cu istoria Rusiei, sint fara patetisme a la russe, ci very british. Splendide reverii, personaje simandicoase, ambasadori si diplomati de odinioara, conti si printese, mosieri, negustori si guvernante, tati, mame si bunici din mai multe generatii, conace si biserici, generali si fapte de arme, unchi si matusi, anturajul si insasi familia imperiala din ultimii ani de domnie, dar si tot ceea ce s-a intimplat la Revolutia din Octombrie – cu rusii rosii, dar mai ales cu rusii albi, care s-au destarat si s-au imprastiat prin lume, de la Istanbul si Paris, la Berlin si New York.

Calitatile literare al lui Michael Ignatieff sint evidente inca din primele pagini ale cartii, insa pe masura ce povestea prinde contur, acestea isi tradeaza din ce in ce mai clar obirsia in marele spirit literar rusesc. Album rusesc este o carte istorica, dar diferita. Nu este nici cu adevarat memorialistica, nici cu adevarat fictiune istorica. Este asa cum o lectie de istorie ar trebui sa fie: construita cu dragoste, cu foarte multa atentie si cu un scop foarte bine determinat: acela de a prezenta intr-o forma cit mai atractiva literar, dar in acelasi timp cit mai fidela realitatii, o parte din istoria Rusiei.