Borges la 80 de ani. Conversații. Cărțile și noaptea

Descriere

Traduceri de Ariadna Ponta si Tudora Sandru‑Mehedinti

In conversatie, Borges transcende si modifica asteptarile noastre fata de ideea de convorbire. In amplele dialoguri din volumul de fata, consideratiile autorului sint evocate gratie intrebarilor subtile adresate, printre altii, de Willis Barnstone, Alastair Reid si Dick Cavett. Interactiunea dintre Borges si intervievatorii sai ofera o lectura fascinanta, dezvaluindu-ni-l astfel pe unul dintre maestrii conversatiei din secolul XX.

„Mi-e imposibil sa-mi amintesc cuvintele din atitea ore petrecute in avioane, in masini, pe strazi, in restaurante si in saloane, dar, fie si in stilul acesta un pic mai formal, cel putin incredibila lui candoare, mirarea si inteligenta lui uluitoare s-au pastrat pentru noi toti. N-am mai cunoscut pe nimeni a carui conversatie sa demonstreze asemenea calitati socratice, profunzimea si hazul meditatiilor si ale replicilor. Ce norocosi sintem sa-i fi putut inregistra gindurile, orele de conversatii pe care le-a daruit altora de-a lungul vietii, parte a mult pretuitei lui arte a prieteniei.” (Willis Barnstone)

„In Cartile si noaptea, exegeza dantesca se impleteste permanent cu proiectia borgesiana a ideilor predilecte si a preocuparilor obsedante (…): firul necontenit depanat al celor O mie si una de nopti, budismul, poezia, cabala, orbirea, mereu cu accente noi, cu noi marturisiri biografice sau cu marturisiri de credinta, acelasi si totusi altul, ori altul si totusi acelasi, precum necontenit schimbatorul Heraclit. Il recunoastem cu bucurie in citeva accente esentiale: visul ca activitate estetica, Buddha care face minuni «din delicatete» pentru a nu aduce nimanui vreun afront, frumusetea ca senzatie fizica, poezia aflata la intilnirea cititorului cu cartea, mai curind in rugaciuni decit in bibliografii, cabala ca metafora a gindirii. In sfirsit, spre final, o marturisire directa: ca profesor de literatura engleza, s-a ferit sa incarce memoria studentilor cu nume si date si a incercat, in schimb, sa-i invete sa indrageasca literatura. Pentru ca literatura nu este in fond altceva decit un act de iubire.” (Andrei Ionescu)