Oamenii-şobolani. În subteranele interzise ale Chinei

Cele doua volume, semnate de Louisa Lim, respectiv de Patrick Saint-Paul, reprezinta doua fatete ale aceleiasi realitati, cea a Republicii Populare Chineze. Evident ca cele doua demersuri, de natura jurnalistica si bazate pe experienta directa a fiecaruia dintre autori, nu pot acoperi – si nici nu isi propun, de altminteri – complexitatea Chinei contemporane. Desi realizate separat, cartile in cauza (Republica Populara a Amneziei. Tiananmen, 1989 si Oamenii-sobolani. In subteranele interzise ale Chinei) au o virtute a complementarului: luate impreuna, reusesc sa ofere cititorului o imagine a evolutiilor sociale, economice si politice petrecute in cea mai populata tara din lume (si a doua ca suprafata dupa Rusia). Daca sint diferite la nivel tematic, tratarea in ambele cazuri cunoaste o serie de apropieri: formal, vorbim despre abordarea de natura jurnalistica, ambii autori avind experienta directa a locuirii in China. Discutia subiectelor este, in egala masura, asemanatoare: scopul demersului jurnalistic este de a prezenta realitatea actuala, din pozitia de laowai (straini), bazata pe analiza faptelor si pe marturiile directe ale celor implicati. Daca Louisa Lim se lanseaza intr-o excelenta reconstituire a istoriei recente, legata de miscarea studenteasca din 1989 si de evenimentele care au facut cunoscut in lume numele pietei Tiananmen, Patrick Saint-Paul isi concentreaza atentia asupra felului in care arata astazi lumea chineza, cu discrepanta dintre bunastarea afisata de privilegiatii zilei si viata subterana – la propriu si la figurat.

Din lumea oamenilor-şobolani, unii au reuşit să realizeze ceva în viaţă şi şi-au depăşit condiţia – un artist, un pictor –, însă aceste exemple atît de rare dovedesc încă o dată că reuşita lor este „rară ca un diamant”. „Viaţa de şobolan” este o viaţă fără lumină, deoarece decalajul dintre visurile lor, realitatea pe care o trăiesc şi politica guvernului este foarte mare. Cartea demonstrează că Republica Populară Chineză este „o ţară a contradicţiilor violente”, unde o realitate o contrazice pe cealaltă, unde aparenţele sînt înşelătoare şi unde creşterea economică fulminantă a ţării şi prosperitatea nu pot fi durabile fără dreptate socială, o ţară a „prafului în ochi”.