Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfîntul Augustin la Samuel Pepys (ediție de buzunar)

Intriga de la care se construiește subiectul cărții pleacă de la rabbi Akiba, care interzice ca versetele din Cântarea Cântărilor (suspecte de prea multă senzualitate) să fie citite în particular, acestea cuvenindu-se să fie citite doar sub stricta supraveghere, în cadrul colectivităților. Folosindu-se de acest aspect ca intrigă și idee propulsoare a exegezei (demonstrației) sale de pe parcursul paginilor, Valeriu Gherghel operează din acest moment cu o distincție clară: cartea impregnată de sacru și desacralizarea cărții, chestiune care va avea ca repercusiune în timp o situație invers proporțională: lectura întrece ca prestigiu cartea, evenimentul ia locul cărții, iar actul lecturii devine mai important decât obiectul care îl prilejuiește. (…) Este, în fond, o invitație de a descoperi (chiar și pe cont propriu, autointerogîndu-te pe parcurs) atitudinile în fața cărții, pentru că a citi nu este decât o căutare a propriului eu.

(…) cartea lui Valeriu Gherghel poate fi privită și ca un soi de manifest împotriva superficialității, a grabei și lipsei de ridicol de care se fac vinovați mulți dintre cei care se plîng astăzi că nu se mai citește, dar expediază subiectul în spatele a două sau trei recomandări lipsite de substanță. Veți găsi în acest volum o mulțime de sugestii de lectură, cărți din foarte multe domenii, studii de specialitate, inclusiv (sau mai ales) literatură de cea mai bună calitate. Valeriu Gherghel nu le recomandă explicit, ci doar le aduce în atenția cititorilor sub forma unor note sau comentarii. Porunca lui rabbi Akiba oferă în multe locuri un umor hîtru, inocent. Cunoscuta autoironie a autorului te face adeseori să izbucnești într-un rîs sănătos.

Cartea domnului Valeriu Gheorghe, cred eu, nu dorește să răspundă unor probleme, ci să gloseze pe marginea unor teme arhicunoscute, atît de teoria literară, cît și de filosofia modernă a textului. Construită ea însăși pe o scriere aerisită, inteligentă fără de măsură și pe o meditație filosofică de neîntrecut, producția Porunca lui rabbi Akiba. Ceremonia lecturii de la sfîntul Augustin la Samuel Pepys a lui Valeriu Gherghel este o repetare și o resubstanțializare a unor idei, este un product înfloritor al minții.

Tobă de carte, Valeriu Gherghel nu face paradă de erudiție, ci pune întrebări și ridică probleme, cu o inocență bine jucată. Într-un loc îl corectează, cu satisfacție, pe Noica, pretinzînd că face „doar o rectificare minoră”. Altundeva sînt sancționate erori impardonabile, cum ar fi confuzia între nominativ și ablativ, între „scatologic” și „eschatologic”, între Spinoza și Leibnitz sau între Swift și Defoe. Nici acum nu abandonează masca modestiei, pretinzînd a căuta „pete în soare”.

În colecția de eseuri Porunca lui rabbi Akiba: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys (Polirom, 2019) – încape în buzunar, dar îți dă teme de gîndire pentru restul vieții –, Valeriu Gherghel adnotează relația noastră cu formatul cărților, traducerile și bibliotecile, ironizează tabieturile cărturarilor celebri, evidențiind nu o dată inadecvarea la lumea reală a celor ce nu și-au scos nasul din bucoavne. (…) Cartea le are pe toate: este serioasă, dar și amuzantă, spornic dificilă, dar atractivă, scrisă într-o proză stilată. Iar la final, asemenea lui Descartes, îți imaginezi capitolele care ar mai putea fi scrise.