Ultimul rege al scotiei

Presupun că foarte multă lume a văzut deja filmul Ultimul rege al Scoției – povestea lui Idi Amin , dictatorul ugandez, văzută prin ochii unui personaj imaginar – doctorul său personal, scoțianul Nicholas Garrigan . Filmul este excelent jucat , Forrest Whitaker primind un Oscar pentru portretul tiranului capricios . Nu însă filmul este subiectul acestei postări ci cartea pe care s-a bazat . Este vorba de romanul de debut al lui Giles Foden, scriitor englez cu o vădită aplecare către subiectele africane(a copilărit în Malawi) . Cartea de care vorbim a câștigat un număr mare de premii și îl anunță pe Foden ca unul dintre cei mai promițători prozatori ai generației sale. După cum spuneam mai sus , cartea este atât un fragment biografic al unui despot modern cât și o frescă a unei lumi africane post-coloniale cu toate contradicțiile , culorile și dramele sale . Complexitatea de caracter a lui Amin îi creează doctorului Garrigan sentimente diversificate, admirația împletindu-se cu frica și dezgustul . Pentru mine , cartea reușește în a mă transpune printr-un talent deosebit al descrierii și considerațiile europeanului asupra evenimentelor fac cititorul și mai ancorat în poveste decât ar fi fost nararea axată pe un nativ. Pe măsură ce povestea avansează , tânărul doctor evoluează și el de la un novice în ale școlii vieții la un personaj mai fațetat care înțelege lumea în care trăiește ca fiind multifațetată , la fel ca și protectorul și confidentul său , Idi Amin . Vârtejul de evenimente la care ia parte din spatele cortinei de consilier îl pun în postura de a se dezumaniza și a pierde contactul cu realitatea ca în cele din urmă să își riste chiar existența . Finalul romanului e un fragment de thriller ce își agață cititorul pentru un ultim tur de forță .
În concluzie, cu tot jocul admirabil al lui Whitaker și a regiei abile, îmi pare rău că am citit cartea abia acum, o serie de surprize fiind anulate dar clar o recomand celor care au gustat pelicula pentru că nu trebuie să rateze un roman ce pe undeva e ce ar fi scris Joseph Conrad dacă ar fi asistat la evenimentele din Uganda.
Per total cartea e o excelenta parabola a excesului de putere sau cum puterea absoluta pateaza, corupe si distruge ,uneori total arbitrar, destine .