Omul focului

Da, știu că pandemia de Coronavirus ne-a dat viețile peste cap, dar nu este nici pe jumătate la fel de rău ca pandemia de Solzu’ Dragonului, boală care a infectat întreaga lume și care este subiectul principal al distopiei aici, de față. Cartea Omul focului este scrisă de filul Regelui cărților horror - maestrul Stephen King, identitate pe care King Jr. alias Joe Hill nu a vrut să și-o asume de la început, pentru a nu beneficia de tratament preferențial (sau din contră, negare a talentului, fiind suspect că și-ar dori notorietate prin legătura cu numele King). Cu romanul acesta – deoarece este singurul pe care l-am citit scris de Joe – cred sincer că micul King merită separat de tatăl său recunoaștere a talentului. Dacă ar fi să pun în balanță ce mi-a plăcut cu ce nu prea mi-a plăcut din carte, ar fi cam 90% cu 10%, deci este clar că nu regret că am citit cele 800 de pagini. În opinia mea, Omul focului are toate atributele pentru a fi adaptat sub formă de serial. Are până și formatul serialelor de gen, acțiune sau distopii de pe Netflix sau HBO, care încep cu episodul pilot, iau amploare pe parcurs iar la final de sezon te țin cu respirația tăiată. Deci veți găsi cu siguranță un veritabil serial distopic între aceste coperți, trebuie doar imaginația să vă lucreze, că ecran nu avem. Momentan. Personajul principal este tânăra Harper, care lucrează ca asistentă medicală în cadrul unei școli. Are un iubit cu care crede că se potrivește pe considerente nu atât de mature, cam ca noi toți adică. Viața se derulează tipic americănesc și simplu, până când epidemia de Solzu’ Dragonului izbucnește pe întreg continentul. Nu este o răceală mai severă, ci oamenii iau pur și simplu foc (combustie spontană) după o perioadă în care fumegă, conștienți care va fi tragicul final. Modalitatea de transmisie nu se cunoaște încă, iar tratamentul… haha, ce tratament, serios. Totuși, există un fel de leac, de care vom afla mai târziu. Haper devine din simplă asistentă, pion principal în lupta cu pandemia, tratând oamenii cu arsuri severe, infectați. Boala se manifestă precum niște tatuaje de arsuri de-a lungul corpului și membrelor, creând forme interesante, dar în momentul în care corpul îți este cuprins de flăcări, nu mai e nimic artistic. Și în viața personală lucrurile se schimbă când Harper se infectează cu maleficul spor. Va descoperi că partenerul de viață este un om pe care nu te poți baza și care cu timpul, va ajunge să-și vâneze fosta soție, sub pretextul unui scop nobil, de a nu infecta și pe alții. Pe scurt, o jigodie odioasă de om. Dar nu este singurul. La fel ca orice dezastru de proporții planetare, pandemia de Solz scoate ce e mai rău din oameni. Lucru pe care Joe îl surprinde extrem de bine în carte. O vom urmări pe Harper în timp ce încearcă să găstească un loc cât mai pașnic pe o planetă care arde în flăcări, cu oameni infectați și cu vânători de infectați – numiți Comandouri de incinerare – organizați pentru a prinde orice bolnav cu scopul să-l lichideze. Pe parcursul călătoriei, Harper va cunoaște noi fațete ale prieteniei, încrederii și dragostei în vremuri de criză cumplită și-și va împinge viața către noi limite. Mi-a plăcut faptul că, văzând tot tabloul apocaliptic prin ochii lui Harper, nu ai răgaz să o judeci, să o analizezi sau să îi faci caracterizare de personaj ca în alte romane. Te simți ca într-un joc de tip Fall Out în care ți s-a dat acest personaj, cu care explorezi o lume îngrozitoare, încercând să-l ții în viață și să-l păstrezi în siguranță. Și când crezi că ai găsit un moment de răgaz, micul King dă foc celor mai firave speranțe, aducând dezastrul și aruncând-o pe Harper într-o nouă luptă pentru supraviețuire. Cam așa e toată cartea. Finalul, poate te-ai aștepta să fie ok dar… vă las să citiți și să vă rugați apoi de autor să scrie continuarea. Ceva care mi-a plăcut mai puțin? Uneori să zicem că dialogurile sunt prea lungi și se cam pierde interesul de la un punct încolo, mai ales în cazul unor personaje pe care încă nu te-ai convins că ai vrea să le asculți vorbind așa mult. În rest, recomand Omul focului, pentru a avea parte de o acțiune incendiară, sau ca să nu vă mai simțiți nedreptățiți de eventuale perioade de izolare. Sau de societatea în care putem trăi decent și sănătoși, zi de zi.