Nu mă tem

Am fost pana acum de nenumarate ori pe Valea Prahovei si de fiecare data am avut bucuria de a vedea un peisaj superb, de a respira un aer pur si de a crea amintiri pline de liniste si relaxare. Iar acum am citit “Nu ma tem”, a carei actiune se petrece – din cate mi-am dat seama – in aceasta zona, dar al carei univers este unul lugubru, lipsit de lumina si de aer curat.

Din fericire, acest spatiu imbibat in cerneala neagra nu este propriu-zis zona montana, ci un fel de magazie abandonata, undeva in muntii Carpati. Un loc in care mizeria si intunericul sunt la ele acasa, impreuna cu… un personaj.

Personajul care se afla in aceasta casa, aparent abandonata, este Filip. Dar el nu este singur, ci supravegheat in permanenta de Ihrin, o asa-zisa doctorita, care il tine imobilizat, legat de pat cu curele. De asemenea, il hraneste mai mult cu pastile decat cu mancare, ii aplica zilnic electrosocuri si ii vorbeste numai prostii si non-sensuri (dupa cum apreciaza el). Tot ce ii spune aceasta “doctorita” nu face decat sa-i creeze si mai multa confuzie “pacientului” Filip, care nu-si aminteste absolut nimic din trecut: nici cum a ajuns in casa/ camera intunecata, nici ce viata a avut pana in acel moment si nici macar cuvinte uzuale din limba romana.

Insa revolta pe ceea ce i se intampla si determinarea sunt parte din fiinta lui, impreuna cu golurile de memorie si trupul slabit de la tratamentele zilnice si de lipsa hranei. Iar aceasta determinare – oferita mai mult de “vocea” interioara care nu-l paraseste o clipa, il va ajuta, cu putin noroc pe Filip, sa scape din ghearele ingrozitoarei femei-calau ale carei actiuni par lipsite de logica si perfect normale pentru o psihopata.

Daca ar fi sa compar acest concept de poveste cu una cunoscuta, ar fi “Misery” de Stephen King. Insa doar ca forma, deoarece esenta cartii si mesajul sunt cu totul altele (lucru pe care cititorii il vor constata cu usurinta la finalul lecturii). Pentru ca aduce a “Misery”, pot spune ca ideea acestei povesti este una indrazneata, cu potential captivant si originala (raportata nu la marii clasici, ci la literatura contemporana, in care subiectele cu adevarat originale nu se gasesc chiar la tot pasul).

In schimb as mai umbla la stilul de scriere, care este usor “crosetat”, (sau impopotonat, daca vreti un cuvant mai dur). Si pasajele cu tenta erotica/sexuala mi s-au parut putin greu de digerat, fiindca nu prea le gasesc logica. Stiu, nu este niciodata nevoie de motiv pentru a pune tensiune sexuala in orice carte sau film. Dar personajele fiind la polul opus idealului de duo feminin-masculin, am vrut doar sa termin cu ele si sa-mi clatesc ochii pe niste literatura cheesy, cu obraji trandafirii si ochi stralucitori. Ma scuzati.

As spune ca este un debut literar promitator (sau daca este cumva a doua carte, la fel de bine), dar mai sunt anumite aspecte de cizelat – criticii sau editorii pot sfatui mai bine. Eu doar imi doresc din suflet sa nu dau peste vreo cladire din asta parasita in drumetiile pe Valea Prahovei.