Mr. Mercedes (Seria Bill Hodges, partea I)

Probabil este un roman atipic pentru cititorii obișnuiți ai lui Stephen King, însă pentru mine are toate ingredientele la care m-am așteptat. Și prin asta mă refer la stilul caracteristic autorului (care se păstrează chiar și în traducerea în română) de a lua niște personaje absolut banale și să le dea o viață proprie. Romanul este un thriller cu urme de investigații criminalistice și detectivi pensionați.

Pentru cei care se sperie de subtitlul „din seria Bill Hodges”, să știți că este un roman de sine stătător, ca majoritatea cărților scrise de Stephen King (nu iau în calcul aici Turnul Întunecat).

În ciuda faptului că este catalogat ca roman detectiv, știm cine este făptașul încă de la început și asistăm la un joc de-a șoarecele și pisica cu finalul exploziv, specific King, unde totul se petrece sub presiunea timpului.

Caracterizările sunt puternice, încă nu mi-am dat seama cum poate Stephen King să creeze personaje cu personalitate reală în doar câteva rânduri, în timp ce alți autori reușesc această performanță după câteva capitole.

Singurul lucru care mă deranjează este absența extraordinarului. Cartea nu iese din tipare, este o poveste clasică, se citește repede și te ține în suspans dar nu are acel element de „nu mă așteptam la asta!”

Ce se întâmplă în 400-500 de pagini de poveste? Subcapitolele se împletesc între două perspective principale, pe de o parte, Bill Hodges, detectivul pensionar care investighează pe cont propriu cazul unei crime în masă produsă cu ajutorul unui autovehicul Mercedes și pe de cealaltă parte, ucigașul cu Mercedes (Mr. Mercedes) care se dovedește a fi puțin cam prea plin de defecte ca să fie real. Oare așa să fie? Ca să facă lucrurile pe care și le-a propus, ar trebui să fie un om cu adevărate probleme la mansardă. Există și o poveste de dragoste trasă puțin de păr, rudele clasice care se ceartă pe moștenire, personajul inadaptat care încearcă să facă bine, deci destul tipologii de personaje care s-au regăsit de-a lungul timpului în alte romane de ale lui King. Și ca întotdeauna, personajele principale nu intră în categoria stereotipurilor.

Eu nu l-am citit niciodată pe Stephen King pentru suspansul horror, ci pentru stilul în care poate da viață celor mai diverse personaje, așadar nu pot să zic că este o carte rea. Pe de altă parte, nu este nici o carte care iese din tipare și nu m-a marcat așa cum alte cărți de același autor au reușit să o facă.