Barbatul care n-a mai sunat

În primul rând mulțumesc Editurii Nemira pentru exemplarul oferit! A fost una dintre cele mai frumoase surprize!
Ori de câte ori aveam impresia că știu ce urmează mă înșelam…. și încă cum! Autoarea a reușit să țină cititorul în suspans. Nu a fost previzibilă fapt ce m-a făcut să nu las cartea din mână până ce nu am terminat de citit. Nu sunt fan al romanelor siropoase, dar pot spune că această m-a surprins într-un mod plăcut și nu a fost exagerat în nici un fel.
Tot ce trebuie să șțiți în momentul acesta, este că Eddie și Sarah au petrecut cea mai frumoasă săptămâna din viață lor, se putea spune încă de atunci că sunt suflete pereche, dar apoi Eddie a plecat într-o excursie plănuită cu ceva timp în urmă și rămânea că o va suna pe Sarah. Zilele au trecut, iar el nu sună, nu răspunde la mesajele trimise de Sarah și nici la apeluri. Acesta a fost momentul în care Sarah a fost lăsată singură întrebându-se…. Totodată autoarea ne arată că în ciuda faptului că ai trecut de 30 de ani poți să fi îndrăgostit ca la 16 ani.
Nu încercați să va imaginați motivele (am încercat și vai cât m-am înșelat). Citind această carte pot spune că autoarea este chiar bună la a da finaluri și întorsături de situație neașteptate. Cu cât citeșți mai mult din poveste cu atât vrei să afli răspunsurile întrebărilor puse încă de la începutul lecturii. Partea a treia a fost puțin “grăbită” comparativ cu celelalte două părți care au fost scrise mai "lent", dar asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut. Nu a lăsat nici o întrebare fără răspuns, teoria mea de la începutul lecturii s-a dovedit a fi total opusă poveștii, intorsaturile de situație au fost neașteptate, iar personajele bine conturate. Ceea ce mi-a mai plăcut este faptul că a legat personajele principale cu restul; respectiv familia și prietenii. A reușit să pună accent inclusiv pe relația acestora și a prezentat viața personajelor de la începutul vieții acestora până în prezent alături de familie, prieteni și chiar parteneri de afaceri.
Mi-a plăcut mult atenția dată personajelor și subiectele care au fost abordate pe lângă firul narativ principal: depresia, probleme mintale, vina, ura unui frate sau dragostea nemărginită a unui părinte… faptul că Sarah a întemeiat cu fostul soț o organizație de “clovni doctori” a fost una ingenioasă, dar nu ve-ți ghici motivul (la început nici nu am dat prea mare atenție acestei organizații).
Autoarea a lăsat o mulțime de indicii de-a lungul povestirii, dar în afară de unul sau două dintre acestea nu am reușit să “prezic” mai mult. Sentimentele care le exprimă autoarea prin intermediul personajelor, sentimente precum moartea unui copil, pierderea unei surori sunt reale și cred că oricine reușește să simtă acea tristețe când pierzi pe cineva drag. Autoarea scrie despre iubire și iertare, despre sentimente care vor sta cu ține tot restul vieții transpunând povestea în viața reală. Nu este indentică povestea vieții noastre cu cea din carte, dar și noi am simțit și nu doar odată aceste emoții. Sentimentele sunt vii și în acele momente simțim că trăim cu adevărat!
O carte ce nu o vei lasă din mâna, perfectă pentru zilele de vară!