Indreptar ortografic, ortoepic si de punctuatie (Editie 1971)

     

* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții

„Îndreptar ortografic, ortoepic și de punctuație” (ediția a III-a, 1971), elaborat de Institutul de Lingvistică din București și publicat de Editura Academiei Republicii Socialiste România, reprezintă o lucrare fundamentală pentru înțelegerea și aplicarea normelor limbii române în a doua jumătate a secolului XX. Deși contextul său de apariție este unul bine definit istoric, valoarea sa documentară și didactică rămâne considerabilă.

Cartea se adresează unui public larg, de la elevi și studenți la profesioniști din diverse domenii care necesită o stăpânire corectă a limbii române scrise și vorbite. Structura sa este una logică și cuprinzătoare, împărțită, așa cum sugerează și titlul, în trei mari secțiuni: ortografie, ortoepie și punctuație. Fiecare parte este detaliată cu reguli explicite, exemple ilustrative și, acolo unde este cazul, cu menționarea excepțiilor sau a cazurilor particulare.

Secțiunea de ortografie abordează aspecte esențiale legate de scrierea corectă a cuvintelor, inclusiv reguli de despărțire în silabe, utilizarea cratimei, scrierea grupurilor de litere și a vocalelor sau consoanelor duble. Este o resursă valoroasă pentru clarificarea dilemelor frecvente de scriere.

Partea dedicată ortoepiei, sau pronunțării corecte, este deosebit de utilă, mai ales în contextul diversității regionale a pronunției. Aceasta oferă indicații precise privind accentuarea cuvintelor, pronunția vocalelor și consoanelor în diferite contexte fonetice, contribuind la o uniformizare a exprimării orale.

În fine, secțiunea de punctuație explică în detaliu rolul și utilizarea semnelor de punctuație (virgula, punctul, două puncte, punct și virgulă, ghilimelele etc.), elemente cruciale pentru claritatea și coerența textului scris. Regulile sunt prezentate într-un mod accesibil, cu numeroase exemple care ajută la înțelegerea funcției fiecărui semn.

Un aspect notabil al acestei ediții este rigoarea științifică specifică Institutului de Lingvistică, garantând acuratețea informațiilor. Deși unele norme pot fi diferite față de cele actuale, datorită evoluției limbii și a modificărilor ulterioare în normele academice (de exemplu, cele din DOOM-uri), „Îndreptarul” din 1971 rămâne un reper important pentru studiul istoriei normativității limbii române. Este o mărturie a eforturilor depuse pentru standardizarea limbii și o resursă valoroasă pentru oricine dorește să înțeleagă fundamentele normelor ortografice, ortoepice și de punctuație așa cum erau ele stabilite la momentul respectiv.

Pentru colecționari, studenți la filologie sau pur și simplu pentru cei interesați de evoluția normelor lingvistice, această carte reprezintă nu doar un ghid practic, ci și o piesă de istorie lingvistică.