Cuvintele Fraților Grimm

Pentru fiecare zodie… un roman Balanta cu verbul-cheie a „oscila” , are de cautat Cuvintele Fratilor Grimm de Gunther Grass, descifrind cumpana intre biografiile celebrilor frati si autobiografia singularului autor german, balansul intre viata si opera, conexiuni intre eroii faimoaselor povesti si proiectia lor in proza memorialistica a unui scriitor plin de contradictii.

Cuvintele Fratilor Grimm (Editura Polirom, 2013, traducere din limba germana si note de Alexandru Al. Sahighian) este al treilea volum – dupa Decojind ceapa si Aparatul de fotografiat – dintr-un ciclu memorialistic, cu o apasata nota autobiografica, al lui Gunter Grass. Si totusi, departe de a pedala pe evocari, amintiri, portrete, rememorari si pe toata suita de ingrediente ce fac gustos si mustos un desert scriitoricesc emotional-afectiv, Gunter Grass apeleaza la un truc de mare prozator. Ia ca incipit al drumului sau prin istoria limbii, literaturii si culturii germane munca fratilor Jacob si Wilhelm Grimm, cuprinsa in Dictionarul Limbii Germane. Amalgamind in buna traditie mirceahoriasimionesca fictiunea cu realitatea, intimplarile vietilor celor doi frati Grimm, propria viata si cuvintele care au insotit toate aceste aventuri ale textului. Der Die Das-ul, spaima oricarui novice in ale germanei, devine un simpatic pretext si motor textual. Gasim de toate in aceasta aventura a limbii germane, propusa de fratii Grimm si dusa pe alte culmi de catre Grass. Faptul ca a ascuns episodul sau de junete cind a fost membru in Hitlerjugend poate deveni in acest moment irelevant. Dar nemtii sint nemti, o tin una si buna, a facut Herr GG ceva rau, sa plateasca! Schuldfrage, chestiunea vinovatiei, nu e chiar o vorba in vint la cei din Frigmania (Germania, apud Calinescu).

Astfel de „salturi in timp” va face frecvent autorul pe parcursul cartii, trecind intr-o singura fraza de la epoca Fratilor Grimm la momente din secolul XX sau chiar din propria-i viata. Va reiesi, astfel, un soi de istorie polemica a Germaniei ultimelor doua secole, in tonul incisiv si sarcastic care i-a adus numeroase contestari de-a lungul vietii. Gunter Grass are convingerea ferma ca lucrurilor trebuie sa li se spuna pe nume. (...) Astfel, in Cuvintele Fratilor Grimm, autorul face nu doar inventare si jocuri de cuvinte, ci si istoria acestora si a notiunilor pe care le definesc, aducindu-le pina la zi.(...)

Desi foarte serios pe subiectele pentru care ridica vocea, de la situatia azilantilor la defrisarea padurilor si, recent, la situatia Greciei de azi, „pusa la colt” tocmai de tara sa natala, Grass se si amuza, undeva, in sinea lui, de efectul pe care-l produce asupra celorlalti socul rostirii cu voce tare a unor lucruri care deranjeaza. Dar oare nu acesta-i rolul unui intelectual, sa ridice semne de intrebare, sa provoace indoieli, sa darime confortul complacerii in ideile luate de-a gata? Grass cu siguranta reuseste acest lucru, chiar si cind nu are dreptate. Cuvintele Fratilor Grimm reprezinta, alaturi de alte carti precum Intre Germania si Germania ori Secolul meu, o completare a portretului unui artist complex, care nu s-a sfiit niciodata sa utilizeze cuvintul ca arma.

De aici, ajungem la relatia dintre biografia fratilor Grimm si (auto)-biografia lui Grass. Caci Cuvintele fratilor Grimm nu este numai o carte biografica despre doi titani ai limbii si culturii germane, si nu numai un fermecator eseu si poema de dragoste fata de limba germana, ci si un volum de memorii, in care Grass foloseste isi extinde jocurile lingvistice si amanuntele biografiei lui Jacob si Wilhelm Grimm pentru a se prezenta si explica pe el insusi. Senzatia cu care am ramas din lectura a fost cea de colaj si de inconsistenta. Cand se ocupa de fratii Grimm, Gunter Grass explora. Cand se ocupa de el insusi se auto-explica.

M-am intrebat de ce Grass pare sa se identifice cu platul Jacob mai degraba decit cu impetuosul Wilhelm. Nu par a fi apropiati temperamental, iar Jacob s-a tinut departe de politica. Secretul e chiar in opera fratilor Grimm. Desi au fost implicati reciproc in marile lor proiecte, Basmele sint preponderent ale lui Wilhelm, iar Dictionarul in coplesitoare masura al lui Jacob. Grass recunoaste influenta Basmelor asupra romanelor sale, chiar spune ca in Oskar Matzerath din Toba de tinichea se regaseste Tom Degetel, dar in aceasta carte nu e atit un narator, cit este Stapinul cuvintelor. Cu care se joaca nestingherit si coplesitor.