Fericiți cei fericiți

Romanul Fericiti cei fericiti de Yasmina Reza ar fi fost un bun manual de folosire a umorului pe post de bisturiu in cuplurile roase de frustrari, pentru care disputele iscate dintr-un fleac sint considerate inceputul amenintator al unei maladii fara leac. Totusi, nu umorul este cel care aduce o gura de aer intr-o atmosfera sufocanta, folosit pentru a distrage atentia de la urmarile actiunilor, ci mai degraba o varianta incisiva, apropiata de sarcasmul care taie pina ajunge la miezul problemelor acunse printr-o nonsalanta prost mimata.

Romanul Yasminei Reza e mai degraba o piesa de teatru in care fiecare personaj urca pe scena, isi spune parerea despre lume si viata, iar apoi iese. Evident, o piesa ca atare ar plictisi, insa transformata in roman, ea e cit se poate de autentica si provocatoare. O carte pe care o citesti dintr-o rasuflare ca apoi sa zabovesti ore in sir asupra citorva replici.

Personajele creionate de Reza – sot, sotie, mama, fiica, tata, fiu, amant(a), multiplicate de citeva ori in scenografii diferite, in Fericiti cei fericiti – vers-motto din Borges („Fericiti cei iubiti si cei iubitori / si cei care se pot lipsi de iubire. / Fericiti cei fericiti.”) sint de fapt piese dintr-un mare puzzle uman, pe care in loc sa il faci, il vezi cum se destrama sub ochii tai cu fiecare nou detaliu pe care scriitoarea il aduce in prim-plan. (...)

Te ard cuvintele rostite de personajele Yasminei Reza, dar e-un foc bun, purificator, pentru ca te-ajuta sa vezi dincolo de ele.

Yasmina Reza are o tehnica laudabila, sora cu dramaturgia care a facut-o celebra: fiecare voce care se aude pare ca intra pe o scena, cu reflectorul in ochi, isi schiteaza povestea in dialoguri si monologuri (interioare) extrem de vii, gesturi si reactii pe care le poti vedea daca inchizi ochii, apoi se retrage, lasind locul unui alt personaj. Te naucesc perspectivele, te pun pe ginduri reflectiile personajelor, asisti la un spectacol al cuplurilor disfunctionale, dureros, plin de o suferinta surda, dar vrei mai mult, te ajuta pe tine, ca cititor, sa te intorci la tine. Intorci pagina. Poti sari peste un capitol si te poti intoarce, fara probleme, mai tirziu. Esenta ramine neschimbata.

Bunaoara acum, cu Fericiti cei fericiti, pe care criticii s-au grabit sa-l numeasca „roman al maturitatii”, produsul unui „adevarat Beckett cu bigudiuri”, in fine, „cea mai frumoasa carte a ei de pina acum”. O carte a cuplurilor, carora Yasmina Reza le da voie sa spuna, in sfirsit, ce ascund. Ravasite de plictiseala, de infidelitati consumate ridicol in separee obscure, de vanitati si derizoriu, de boala sau de iminenta mortii, personajele ei isi joaca pe rind partiturile, impecabil articulate intr-un roman scris fara niciun tremur al miinii.