Jurnale 1914-1916. Cateva remarci asupra formei logice

Descriere

Volumul de faţă pune la dispoziţia cititorului român două texte care ilustrează în chip deosebit dezvoltarea internă a filozofiei lui Wittgenstein în perioada de tinereţe. Ele încadrează temporal scrierea Tractatus logico-philosophicus, după redactarea căreia Wittgenstein a renunţat la preocupările filozofice, reluându-le abia peste un deceniu.
Astfel reunite, cele două texte ne arată, pe de o parte, cum a luat naştere Tractatus-ul şi, pe de altă parte, care anume probleme au dus la abandonarea definitivă a concepţiilor din această carte. Am putea spune că, potrivite precum două lentile, ele ne ajută să ne focalizăm privirea asupra „primei filozofii“ a lui Wittgenstein şi mai cu seamă asupra acelor probleme care vor face ca din ea să ia naştere, mai târziu, după o tranziţie îndelungată, o „a doua filozofie“.

„Una dintre cele mai grele sarcini ale filozofului este de a găsi locul unde îl strânge pantoful.“

„A nu te preocupa de ceea ce ai scris cândva! Să reîncepi întotdeauna să gândeşti cu prospeţime, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.“

„Pentru filozof, arta cea mai mare este de a nu ajunge să se ocupe cu între-bări care nu îl privesc.“

„Cuvintele sunt ca o pojghiţă deasupra unei ape adânci.“

„Numai din conştiinţa unicităţii vieţii mele iau naştere religia – ştiinţa – şi arta.“