Țările Române între Imperiul Otoman și Europa creștină

Societatea moderna a generat la un moment dat un anumit paseism, o idealizare a vietii de tip vechi. Viata oamenilor din Evul Mediu sau din epoca moderna timpurie nu avea insa mai nimic bucolic in ea. Era o viata aspra, la discretia vremurilor (intemperii, navaliri, molime etc.), in care oamenii sufereau deseori si mureau mult mai tineri decit azi. Stiu ca este imposibil, dar i-as invita pe multi dintre nostalgicii din zilele noastre sa reluam discutia dupa ce vor fi facut un salt in timp si vor fi trait macar o saptamina „in mod traditional”, dar integral „traditional”.

Volumul lui Bogdan Murgescu reprezinta o contributie importanta la destramarea multor locuri comune dubioase din conceptia noastra asupra propriei istorii, venind in continuarea efortului de primenire initiat de Lucian Boia inca de la aparitia celebrei sale lucrari Istorie si mit in constiinta romaneasca (1997), pentru ca este greu sa concepem un viitor trainic si european continuind sa ne mintim. In plus, impactul unor astfel de comunicari stiintifice este unul limitat, in timp ce adunarea lor in copertele unei carti – o garantie a unui impact semnificativ mai mare.

Cartea lui Bogdan Murgescu se diferentiaza de istoriografia clasica romaneasca in analizarea relatiilor dintre Tarile Romane si Imperiul Otoman pentru ca pune accentul pe ideea de nuantare, de ne-prezentare maniheista (alb-noi/negru-turcii) a unei lungi istorii, intrata in constiinta romaneasca cu precadere prin latura ei conflictuala (minoritara).

(...) Un accent deosebit este pus pe analiza economica, marea majoritate a studiilor reunite in volum axindu-se pe aceasta latura mai tehnica. Sintem inca tributari istoriei politice care, de foarte multe ori, este doar virful icebergului unor curente si tendinte economice.

(...) Este o invitatie la dezbatere intelectuala, sa contrazica sau sa confirme ipotezele pe care le-am dezvoltat in aceasta carte. Stiinta avanseaza din asemenea contraziceri, verificari si pina la urma din afirmatie, negatie si de ce nu, din sinteza.

Doua elemente sint comune tuturor celor 26 de povesti aflate in volum. Primul element comun este faptul ca ele isi au originea in lectura izvoarelor istorice. Cred ca este extrem de important ca istoricul, dincolo de constructele mentale si modelele teoretice, sa isi faca reality check-ul si sa mearga la izvoarele istorice. Foarte multe dintre aceste studii isi au originea tocmai in curiozitatea stirnita de lectura acestor izvoare, in socul trait in contactul cu acestea, in contrastul dintre ceea ce spuneau ele si ceea ce citeam in cartile istoricilor. Un al doilea element este faptul ca nu te apuci sa scrii un studiu daca nu simti ca ai de adus ceva nou.

Bogdan Murgescu este un istoric putin obisnuit in peisaj pentru ca se ocupa, cu multa tenacitate, de doua domenii pe care majoritatea colegilor nostri nu le abordeaza – istoria economica si sociala. Volumul este o oglinda a unei palete largi de subiecte pe care Bogdan Murgescu le abordeaza cu succes, la nivel european. Un aspect foarte important din volum este raportul dintre politica, diplomatie si ideologie prin reevaluarea rolului unor nume sfinte in istoriografia nationala. De putine ori ai ocazia sa citesti pagini atit de rationale despre nume sacre ale istoriei noastre, ca Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul.