Amintiri. Frumusete, gratie, armonie, noblete. Adica tot ce am pierdut!

Descriere

Faţă de actuala domnie a vulgarităţii, prostiei, fărădelegii şi mârlăniei (post)comuniste, lumea Bucureştilor lui Carol I şi Ferdinand, ai lui Claymoor, Frédéric Damé şi Ulysse de Marsillac, I.C. Brătianu şi Marghiloman, P.P.Carp şi Eugeniu Carada, Titu Maiorescu şi Mitiţă Sturdza, oraşul Expoziţiei de pe dealul Filaret din 1906, în România Peleşului, Cotrocenilor şi „trenurilor de plăcere” către Sinaia „anilor nebuni”, adică de pe la 1900 pînă la Marele Război – ne covârşeşte cu un peisaj (geografic, uman, istoric, economic, politic şi cultural) de-a dreptul zdrobitor prin firescul bunului simţ, al eleganţei, rafinamentului hedonist, cultului slujirii şi ierarhiei bine chibzuite. Pe scurt : o Românie aristocratică, emanând înţelepciune, temeinicie statală, armonie socială (cel puţin până la 1907...), elan constructiv şi măsură în toate.

Pentru o dată, în istoria noastră hărţuită şi hărtănită sistematic, aliajul de republicanism francez şi monarhism german a dat rezultate strălucitoare, aproape halucinante, dacă le privim retrospectiv. în lumea presei şi artelor, sau în organizarea armatei, a transporturilor, poştei şi serviciului meteorologic, în sfera financiară, academică, parlamentară, a sistemului legislativ, guvernamental şi electoral, în organizarea armatei, bisericii şi serviciului sanitar, în învăţământul liceal-universitar, ca şi în filatelie, viticultură, muzeografie, istoriografie, agricultură, aviaţie ş.a.m.d. pretutindeni aliajul Ideii germane cu Ideea franceză (y compris la nivel masonic) a funcţionat stupefiant. Şi exemplar. Dincolo, fireşte, de multele, inerentele derapaje în orice clivaj de civilizaţii, în speţă Occident-Orient...”où tout est pris à la légère...”