PORTRETUL UNUI BARBAT IMATUR

Cine e acest om, cum și de ce povestește? E viața lui atât de interesantă încât merită spusă ca o asemenea experiență? Este el un om despre care se va vorbi peste veacuri? NU! Și, vă veți întreba, de ce merită să ascultăm povestea?

Eu vă spun: fiindcă acesta spune povestea multor oameni. Nesiguranța, indecizia, alegerile mai puțin sau mai mult inspirate, tentațiile, regretul, amintirile, speranțele de viitor, tot ce sălășluiește-ntr-un om veți găsi în paginile acestei cărți.

Omul nostru deviază de multe ori, face incursiuni în trecut îndepărtându-se de la firul inițial… Dar oare nu asta facem toți? Oare atunci când firul vieții noastre simțim că s-a subțiat, nu deviem noi oare pentru a-i oferi un răgaz să se refacă, nu încercăm prin diferite disimulări să abatem atenția celor ce ne privesc?

" Știți? Dumnezeu și cuvintele au venit împreună în viața mea. Împreună și amestecați. Ai mei nu mergeau niciodată la biserică. Dar într-o zi, tata, care rar deschidea gura, mi-a zis: “Du-te la slujbă, să vedem ce înțelegi. Nu pierzi nimic dacă încerci.”"

Și oare citatul de mai sus nu e unul după care ar trebui să ne ghidăm noi toți? Oare nu e normal să explorăm înainte de a refuza fără drept de apel?

Eu nu-l consider nici șarlatan, nici clovn, nici filosof ratat, nici virtuos sau păcătos… Mie mi se pare un om speriat în fața morții, un om care a avut curajul să-și mărturisească păcatele, slăbiciunile așa cum au fost ele, chit că a încercat să facă slalom printre cuvinte.

Portretul unui bărbat imatur este o scriere despre viață, despre om în general. Un om simplu, ca mai fiecare dintre noi. Fiindcă oare nu fiecare dintre noi încearcă, de-a lungul vieții, să pară a fi altcineva?