Chipul mamei in literatura pentru copii

Descriere

A fost odată ca niciodată��, aşa încep toate poveştile şi tot aşa începe şi povestea mea. Numai că, de această dată, protagoniştii sunt fiinţe mici şi gingaşe, cu suflet bun şi minte ascuţită.Cu toţii pornesc într-o lungă călătorie de iniţiere în viaţă, având ca îndrumători Feţi-Frumoşi dârji şi neînfricaţi şi Ilene Cosânzene cu chip frumos şi suflet bun.Asemenea discipolilor, tinerele vlăstare vor să devină oameni buni şi harnici, curajoşi şi de încredere.Vârsta preşcolarităţii le oferă cadrul adecvat pentru iniţierea în societate, căci acum este perioada în care copiii descoperă cele mai multe personaje din basme şi poveşti pe care doresc să le copieze. Căci literatura, după cum menţionează Bianca Bratu, este cea care oferă copilului prilejul de a �realiza o binevenită dedublare a sa atunci când se recunoaşte în altul. înainte de a putea înţelege că �eul�său se află necesarmente în contact cu alte �euri�, el îşi află un alter ego multiplicat în fiecare personaj cu care simpatizează:copil,mamă, zână, prinţ, iepure, gândăcel, etc.�
în grădiniţă, poeziile, basmele şi poveştile reprezintă suportul principal al formării caracterelor. Nu este lipsită de importanţă nici informaţia despre lumea de altădată pe care o transmit ele. Acestea constituie de multe ori un mijloc plăcut de însuşire a cunoştinţelor despre natură şi om şi un procedeu eficient de îmbogăţire a limbajului preşcolarilor. Poveştile reprezintă un instrument important în educarea estetică, frumosul din literatură contribuind la dezvoltarea gustului estetic al copiilor.
Motivaţia alegerii temei ,,Chipul mamei în literatura pentru copii� este aceea că literatura pentru copii este o componentă importantă a literaturii române ce include totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizărilor artistice, se dovedesc capabile să intre într-o relaţie afectivă cu cititorii ei. Textele literare care au în centru chipul mamei au o mare încărcătură afectivă şi sunt îndrăgite de copii. Mama este persoana cea mai dragă sufletului nostru.
Din primele clipe ale vieţii noastre ,zărim chipul mamei, auzim glasul său duios şi blândeţea iubitoare. Crescând mai mari ,înţelegem că fără ea nu am fi putut exista, fără ajutorul şi mângâierea ei nu am fi reuşit în viaţă.
Dragostea şi grija părintească sunt considerate în literatura de specialitate tot atât de importante pentru dezvoltarea intelectuală a copilului cum sunt vitaminele şi proteinele pentru dezvoltarea fizică.
Orice copil, orice fiu vede în mama lui o fiinţă măreaţă, fără de păcat, puternică precum o stâncă în marea învolburată şi totuşi, în acelaşi timp, o fire blândă, o zână ce a coborât din tărâmul basmelor pentru a fi alături de noi.
Marele pshiatru şi simbolog elveţian C. G. Jung considera mama ,,drept unul din cele mai importante simboluri arhetipale, concretizat în imaginea propriei noastre mame, a bunicii, a oricărei alte femei, zeiţei-mame sau într-unul din sinonimele sale simbolice: Sf. Fecioară, biserica, casa natală, satul, ţara, pământul, pădurea, materia, lumea subterană etc. Figura mamei umple copilăria şi însoţeşte viaţa fiecărui om.�
Mama, cel dintâi gângurit al pruncului când deschide ochii în lume; zâmbet, lacrimă şi suflet asupra patului celui care va deveni încă un om; ochii pierduţi pe căile celui plecat şi aşteptat să vină; mângâierea şi aşteptarea celui necăjit; sprijin la nevoie şi sacrificiu; chiot de nădejde pentru cel biruitor în viaţă: �Cât e de drag cuvântul sacru<>!/Un gângurit când pruncul vrea s-o cheme/E lângă noi, în clipele supreme,/Din leagăn, pân�la cea din urmă vamă.�
Pentru formarea şi informarea preşcolarilor am apelat deseori la poveşti, poezii şi basme din literatura naţională care au avut ca scop cultivarea sentimentelor de dragoste şi duioşie faţă de mamă: Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Mama de George Coşbuc, Mama de Nicolae Labiş, O, mamă de Mihai Eminescu, Făptura mamei, de Grigore Vieru, Muma lui Ştefan cel Mare de Dimitrie Bolintineanu, Fefeleaga de Ion Agârbiceanu, Capra cu trei iezi, Fata babei şi fata moşului de Ion Creangă, Iedul cu trei capre de Octav-Pancu Iaşi, Puiul de I. Al. Brătescu- Voineşti, Căprioara de Emil Gârleanu, Vizita şi D-l Goe de Ion Luca Caragiale etc. Aceste opere literare sunt unele dintre cele mai cunoscute şi îndrăgite creaţii din literatura română. Frumuseţea versurilor, respectiv a pasajelor descriptiv-narative şi adevărul pe care îl cuprind dau acestor creaţii o mare valoare emoţională. Operele citate comunică sentimentele de dragoste, de compasiune ale scriitorilor faţă de chipul mamei, sau dimpotrivă, de critică virulentă la adresa unor antimodele materne. Aceste opere trebuie citite şi decodificate cu atenţie, întrucât mesajul şi învăţătura lor sunt deosebit de semnificative pentru relaţiile dintre lumea celor mici şi lumea adulţilor, a părinţilor.
Operele care descriu chipul mamei reprezintă o lectură foarte îndrăgită de copiii de vârstă preşcolară. Ei vor fi îndrumaţi să urmărească cu atenţie lectura operelor, astfel încât să descopere cu ajutorul acestor texte ce este pozitiv sau, dimpotrivă, reprobabil în atitudinea mamei faţă de copil şi în comportarea copilului faţă de mamă, pentru a desprinde unele învăţături morale. Ei vor observa şi vor comenta vorbele, faptele, sentimentele, trăirile mamei, încercând să descifreze împreună cu educatorul motivele pentru care aceste opere au atâta farmec.
Pe baza bibliografiei de specialitate, precum şi a experienţei practice, acumulate în munca instructiv-educativă cu preşcolarii, în această lucrare îmi propun să demonstrez că studierea operelor literare care au ca personaj principal mama şi utilizarea metodelor moderne şi a jocului didactic, în cadrul activităţilor de educare a limbajului, vor contribui la o învăţare mai activă, o dezvoltare a potenţialului creativ, a vorbirii şi a capacităţilor empatice ale copilului preşcolar.
Tema aleasă vizează demersurile desfăşurate de către educator pentru inovarea şi modernizarea strategiilor de predare-învăţare în vederea creşterii motivaţiei şi interesului copiilor pentru literatură şi pentru valorificarea potenţialului creativ şi intelectual al fiecărui copil.
Metodele moderne interactive au menirea de a fi un instrument important care să permită trecerea din planul ��design-ului instrucţional�� într-unul complex, al acţiunii de predare-invățare. Acestea ridică gradul de interes din partea copiilor în ceea ce priveşte participarea activă la lecţie, stimulându-i în realizarea conţinuturilor şi aplicarea lor în viaţa reală.
Pentru realizarea acestui studiu au fost aplicate următoarele metode de cercetare: exprimentul, observaţia, convorbirea, metoda analizei produselor activităţii, teste docimologice şi metode şi tehnici statistico-matematice.
Obiectivul acestui studiu a fost acela de aprofundare a problematicii literaturii pentru copii şi a modalităţilor de prezentare a acesteia ,valorificate in activitatea didctică.
în introducere se argumentează actualitatea temei de cercetare, sunt indicate obiectivele, ipoteza, metodele de cercetare, modalităţile de aprobare a rezultatelor investigaţiei.
Capitolul I, ,,însemnătatea literaturii pentru copii�, defineşte conceptul şi delimitează sfera literaturii pentru copii, prezintă valorile morale, estetice şi etice reprezentative în literatura pentru copii. Desigur, fără pretenţia de a fi epuizat conţinutul literaturii pentru cei mici, vom include în acest capitol mai ales acele creaţii literare care răspund cerinţelor specifice particularităţilor de vârstă şi intelectuale ale copiilor preşcolari.
Capitolul al doilea, ,,Chipul mamei în literatura pentru copii�, prezintă principalele opere din literatura pentru copii, în care apare chipul mamei. Subiectul a fost tratat din două perspective: perspectiva textului liric ( Mama de George Coşbuc, O, mamă de Mihai Eminescu, Mama de Nicolae Labiş, Făptura mamei de Grigore Vieru, Muma lui Ştefan cel Mare de Dimitrie Bolintibeanu) şi perspectiva textului epic (Amintiri din copilărie, Capra cu trei iezi de Ion Creangă, Fefeleaga de Ion Agârbiceanu, Mara de Mihai Sadoveanu, Puiul de Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Căprioara de Emil Gârleanu). în unele opere personajul principal, mama, are la bază experienţa autobiografică a autorului, iar în altele, ea este prezentată în ipostaza zoomorfă a maternităţii.
Capitolul al treilea, ,,Modalităţi de educare a limbajului în învăţământul preşcolar�, prezintă noul curriculum pentru învăţământul preşcolar, cum sunt planificate temele, cum se alege o temă, cum se organizează o activiate în cadrul unei teme, importanţa educării limbajului în grădiniţă şi principalele metodele folosite în prezentarea textelor literare. Metodele au fost prezentate pe două categorii: tradiţionale (povestirea, lectura după imagini, dramatizarea, teatrul de păpuşi, convorbirea, memorizarea, activitatea cu cartea) şi moderne (chiorchinele, turul galeriilor, Pălăriile gânditoare, R. A. I. ).
Folosirea sistematică a metodelor moderne presupune desfăşurarea unor relaţii de comunicare eficientă şi constructivă în cadrul cărora toţi cei care iau parte la discuţii să obţină beneficii în planurile cognitiv, afectiv-motivaţional, atitudinal, social şi practic aplicativ.
Capitolul al patrulea ,,,Posibilităţi de valorificare a textului literar, în care apare mama ca personaj principal, prin aplicarea metodelor moderne şi a jocului didactic�, este dedicat cercetării pedagogice şi cuprinde etapele: pretestare, aplicarea efectivă a metodelor moderne cunoscute şi posttestare. în acest capitol, am arătat cum pot fi valorificate metodele moderne de predare - învăţare - evaluare şi jocul didactic cu scopul organizării unei învăţări temeinice, uşoare şi plăcute, şi în acelaşi timp cu un pronunţat caracter activ-participativ din partea copiilor, cu posibilităţi de cooperare şi de comunicare eficientă. Metodele au fost aplicate pe următoarele texte: Capra cu trei iezi, Fata babei şi fata moşului de Ion Creangă, Puiul de Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Mama de George Coşbuc şi Căprioara de Emil Gârleanu.
Ultimul capitol prezintă rezultatele obţinute de elevi şi interpretarea acestora. Datele investigaţiei au evidenţiat faptul că utilizarea metodelor activ-participative şi a jocului didactic în cadrul orelor de educare a limbajului exercită un ansamblu de influenţe pozitive nu numai asupra laturii comportamentale, ci şi asupra întregii personalităţi a copilului, fiind un mijloc de atingere a obiectivelor propuse şi de validare a ipotezei la încheierea experimentului. Textele literare folosite în cadrul cercetării au fost purtătoare de mesaje cu scopuri formative şi au trezit în sufletul copiilor sentimente de bucurie, de dragoste de viaţă şi faţă de părinţi, de apreciere sau dezaprobare faţă de anumite atitudini ale acestora. Copiii au înţeles că mama şi iubirea acesteia este unică, că este important să ne respectăm şi să ne iubim părinţii.
Concluziile specifică faptul că cercetarea întreprinsă a dus la validarea ipotezei formulate la începutul cercetării (Dacă utilizăm unele metode moderne, precum Predicţia, Mozaicul, Cubul , metoda Pălăriilor gânditoare şi jocul didactic în activităţile de educare a limbajului, bazându-ne pe textele literare care vizează chipul mamei, vom obţine o învăţare activă, o dezvoltare a potenţialului creativ, a vorbirii şi a capacităţilor empatice ale copilului preşcolar.)
,,A ieşi din lectură cu o stimă sporită pentru om, acesta cred că e secretul marilor literaturi pentru copii şi tineret.