In iad toate becurile sint arse

Descriere

Dupa Cum sa uiti o femeie, neasteptat prin tema abordata, Dan Lungu vine cu o noua poveste surprinzatoare, o scriitura diferita si un subiect neconventional. Victor, protagonist al romanului, traieste cu senzatia acuta ca isi supravietuieste propriei tinereti. Dupa copilarie si adolescenta, virste pe care le suprapune, retrospectiv, cu cea mai buna perioada a vietii, are sentimentul ca prezentul se deruleaza din inertie. Indeplineste o munca bizara, nesatisfacatoare, la care se adauga obsesia ca propria sotie, vesela Veronica, se transformase in timp intr-o femeie care ii seamana perfect, dar care nu mai pastreaza nimic din sarmul si visurile fetiscanei cu care se insurase. In derapajele sale evazioniste, memoria ii proiecteaza mereu filmul trecutului, cind, alaturi de gasca de colegi de liceu, totul avea sens si savoare. Scenele din adolescenta, rememorate in limbaj colocvial-argotic, se deruleaza in ritm alert si debordeaza de umor uneori licentios. Prezentul isi are insa propria contributie la naratiune. Intr-o zi, in preajma Craciunului, Victor intilneste un barbat care vorbeste o limba stranie, insotit de Nana, traducatoarea sa. Alaturi de acestia, intra intr-o aventura ce i-ar putea schimba viata. Desigur, totul depinde de el... „Dan Lungu trebuie citit de urgenta.” (Lire) „Dan Lungu si-a facut intrarea in literatura internationala cu o proza copios-satirica de cea mai buna calitate.” (Wiener Zeitung) „Sub condeiul lui Dan Lungu, drama vireaza mereu spre comedie si flirteaza cu farsa sociala. Pentru amaraciunile dragostei, autorul are drept leac un ton acid, stapinind in egala masura si critica sociala.” (Page des libraires) „Dan Lungu ne prezinta cu mult talent cum isi cauta romanii identitatea in Europa. Plin de sarm si de umor, ne arata cum se petrece acest lucru la nivelul vietii concrete. Totodata, cu o limba extrem de nuantata si plina de verva, patrunde dincolo de suprafata lucrurilor exterioare, pina la sentimente si vise care nu apartin doar compatriotilor sai, ci si noua...” (Berliner Zeitung)