Familia lui Pascual Duarte (Premiul Nobel 1989)

Descriere

Premiul Nobel pentru literatura 1989

Cuvant inainte de Ana Vadeanu

Primul roman al lui Cela, Familia lui Pascual Duarte, a aparut mai intai in Argentina, din cauza continutului considerat prea violent in climatul tensionat de dupa Razboiul Civil din Spania, si a cunoscut o popularitate enorma in deceniul urmator. Cartea este o autobiografie fictiva care povesteste viata unui ucigas aflat in spatele gratiilor, in asteptarea condamnarii la moarte. Pascual Duarte este un criminal sangeros, dar si o victima a unui mediu social distructiv, iar viata sa reflecta realitatea cruda a Spaniei rurale din timpul dictaturii franchiste. Este un personaj ce aminteste de Strainul lui Albert Camus prin starea de vid interior cu care se confrunta.

„In cazul lui Pascual Duarte, mai ca a trebuit, cand a venit momentul, sa recurg la chirurgie, nu numai ca sa-l curat de ceea ce era de prisos, ci si ca sa-i restitui ceea ce i se furase; pana la urma, din fericire, a fost de ajuns o sapuneala zdravana. Desi acum, recitindu-l dupa atatia ani, am fost tentat sa-l dichisesc cu mai multa grija si osteneala, am preferat totusi sa las lucrurile, in esenta, asa cum erau si sa nu ma ating de nimic.“ - Camilo Jose Cela