Protectia mediului marin impotriva poluarii cu hidrocarburi

Descriere

Incidentele de navigaţie reprezintă principala cale prin care hidrocarburile se metamorfozează dintr-o sursă de energie într-o sursă de poluare.

Amploarea unora dintre aceste incidente a atras “celebritatea” navelor implicate, impulsionând totodată configurarea mecanismelor internaţionale de protecţie a mediului marin împotriva poluării cu hidrocarburi. Naufragiile unor petroliere, precum Torrey Canyon (18 martie 1967), Amoco Cadiz (16 martie 1978), Exxon Valdez (24 martie 1989), Erika (11 decembrie 1999) şi Prestige (13 noiembrie 2002), constituie, astfel, repere fundamentale pentru un proces evolutiv ale cărui acumulări cantitative şi calitative se întind pe o perioadă de peste 40 de ani.

Rezultatul acestei evoluţii îl constituie sistemul actual de protecţie a mediului marin împotriva poluării cu hidrocarburi. Sistemul evocat presupune o reţea alcătuită din câteva zeci de reglementări, elaborate la nivel internaţional (universal şi regional), la nivelul Uniunii Europene şi la nivel naţional, menite să creeze instrumente juridice adecvate pentru prevenirea poluării cu hidrocarburi a mediului marin, pentru eliminarea sau, după caz, limitarea efectelor acesteia, precum şi pentru angajarea răspunderii poluatorului şi repararea prejudiciilor cauzate prin poluare atât persoanelor, cât şi mediului însuşi.