Ma topesc in flacari - Dialoguri cu eminescologi in perspectiva Mileniului III (vol. VIII)

Descriere

Abisul inseamna originar atat locul foarte adanc, cat si locul prapastios, care intra - daca ne mutam pe campul mai abstract al metafizicii - intr-o zona a incertului si inconsistentului. O chemare a abisului inalta sau condamna la cadere, infiinteaza sau desfiinteaza.
in raport cu Eminescu (cu opera si personalitatea sa) demersul exegetic devine o intreprindere abisala, exegetul transformandu-se intr-un animal abisal care trebuie sa se adapteze conditiilor specifice acestei zone (care in cauza marilor depaseste adancimea de 2000 de metri).
Adaptabilitatea la adancimile reale si cele prapastiose ale creatiei eminesciene este problema existentiala a eminescologiei, o problema de constiinta si de probitate profesionala. Nu cu orice mijloace poti sa te apropii de universul lui, ci cu mijloacele ce ti le pune el la indemana (or, cum ai putea sa intri in posesia unor mijloace straine?). ªansa se micsoreaza si din cauza faptului ca el e un univers deschis si totodata inchis, relevandu-se si ascunzandu-se dupa principiul metafizic blagian al ascunsului-aratatului-mai-ascunsului.
Prin tot ce are mai valoros eminescologia romanesca in stabilirea celor trei dimensiuni ale personalitatii poetului (productivitate, reprezentativitate, interpretativate), demonstreza ca este la inaltimea modelului, depasind capcanele zonei "abisale".

Tanara generatie romana se afla astazi sub influenta operei poetice a lui Eminescu.
Se cuvine dar sa ne dam seama de partea caracteristica a acestei opere si sa incercam totdeodata a fixa individualitatea omului care a personificat in sine cu atata stralucire ultima faza a poeziei romane din zilele noastre.
Pe la mijlocul secolului in care traim, predomina in limba si literatura romana o tendinta semierudita de latinizare, pornita din o legitima revendicare nationala, dar care aducea cu sine pericolul unei instrainari intre popor si clasele lui culte. De la 1860 incoace dateaza indreptarea; ea incepe cu Vasile Alecsandri, care stie sa destepte gustul pentru poezia populara, se continua si se indeplineste prin cercetarea si intelegerea conditiilor sub care se dezvolta limba si scrierea unui popor. Fiind astfel castigata o temelie fireasca, cea dintai treapta de inaltare a literaturii nationale, in legatura stransa cu toata aspirarea generatiei noastre spre cultura occidentala, trebuia neaparat sa raspunda la doua cerinte: sa arate intai in cuprinsul ei o parte din cugetarile si simtirile care agita deopotriva toata inteligenta europeana in arta, in stiinta, in filosofic; sa aiba, al doilea, in forma ei o limba adaptata fara sila la exprimarea credincioasa a acestei amplificari.
Amandoua conditiile le realizeaza poezia lui Eminescu in limitele in care le poate realiza o poezie lirica; de aceea Eminescu face epoca in miscarea noastra literara.