Ce este un autor?

Descriere

Critica nu va mai fi cercetare a structurilor formale cu valoare universala, ci ancheta istorica asupra evenimentelor care ne-au facut sa ne constituim astfel incit sa ne putem recunoaste ca subiecti a ceea ce facem, gindim si spunem. Ea nu cauta sa faca posibila o metafizica devenita, in sfirsit, stiinta; ci sa lanseze, inca o data, cit mai departe si cit mai larg cu putinta infinitul travaliu al libertatii. Dar ca sa nu fie vorba doar de o simpla afirmatie sau de un vis gol de libertate, mi se pare ca aceasta atitudine istorico-critica trebuie sa fie si una experimentala. Vreau sa spun ca acest travaliu efectuat la propriile noastre limite trebuie pe de o parte sa deschida un domeniu de anchete istorice si, pe de alta parte, sa se supuna la proba realitatii si a actualitatii, in acelasi timp pentru a surprinde punctele in care schimbarea este posibila si de dorit, si pentru a determina forma precisa care se cuvine data acestei schimbari. Ceea ce este totuna cu a spune ca aceasta ontologie istorica a noua insine trebuie sa-si abata privirile de la orice proiect care se pretinde global si radical. Caci, de fapt – si stim asta din experienta –, pretentia de a evada din sistemul actualitatii pentru a oferi programe de ansamblu pentru edificarea unei altfel de societati, a unui alt mod de a gindi, a unei altfel de culturi, a unei viziuni superioare asupra lumii n-a dus, in realitate, decit la o continuare a celor mai nefaste traditii. Voi caracteriza, prin urmare, ethos-ul filosofic propriu ontologiei istorice a noua insine ca o punere istorico-practica la incercare a limitelor pe care ne sta in putinta sa le depasim, si deci ca un travaliu de noi insine asupra noua insine, ca fiinte libere. Michel Foucault
La ce bun a traduce Foucault?! Pentru ca, pur si simplu, ni se potriveste, este mai practic si mai eficient, si ne-ar face mult mai mult bine decit alte proiecte de aculturatie ontologic-istorica. Gindim, de multe ori, spontan-foucaldian si nu stim, preferind sa adastam bovaric ametindu-ne ieftin cu ecstasy-urile unor metafizicieni de serviciu (si de substitutie), simpli ginditori de divertisment si de evadare, perfect congruenti cu societatea media in care omul a reusit, in sfirsit, sa-si infringa neputinta, denuntata de Pascal, de a ramine singur la el in odaie. Ginditori care, in plus si mai ales, desi se refera si se reclama (pe alese, totusi) de la marile evenimente dislocante contemporane (razboaie, dictaturi, holocausturi – neaparat la plural: de ce sa nu universalizam ceea ce se revendica tocmai de la universal? – si chiar revolutii), par, dupa cum ne propun sa gindim, a nu le fi trait cu adevarat, actual, eternizindu-ne intr-un secol al XIX-lea eontic. Mentinindu-ne, altfel spus, in blocajul unui imens anacronism de noi insine: in inactualitate la sine, deci in neputinta de a ne inventa si lucra pe noi insine ca si cum nici n-am fi fost. Bogdan Ghiu
Acest volum este al doilea dintr-o serie de patru culegeri reunind cele mai importante eseuri si studii ale lui Michel Foucault din Dits et écrits (Gallimard, Paris, 1994, 4 volume, peste 3000 de pagini). Celelalte doua vor aparea in cursul anului 2004, la editura Idea Design & Print din Cluj, cu urmatoarele titluri: Lumea e un mare azil. Studii despre putere; Geniul rau. Dezbaterea Foucault-Derrida in jurul unei pagini din Descartes. Primul volum, Biopolitica si medicina sociala, a aparut in 2003 la editura Idea Design & Print.