1916-1918 - Vol. 2 (Set of:Memorii pentru cei de mâineVol. 2)

Descriere

În ce greutate mă aflu eu acum, încercând să-mi descurc amintirile minunatei mele tinereÈ›i. Minunată, fiindcă aÈ™a mi s-a înfățiÈ™at de câte ori mă întorceau gândurile spre dânsa; dar iată că de-abia a început condeiul să-mi alerge pe hârtie È™i îmi dau seama că minunea era mai mult în mine, È™i că în afară de mine lucrurile nu se arătau în realitatea lor decât foarte rar sub strălucitele culori cu care le îmbrăcase imaginaÈ›ia mea, biciuită atât prin noutatea senzaÈ›iei cât È™i prin influenÈ›e speciale de ordin estetic sau literar, de care nici un începător nu se poate libera în momentele formării sale intelectuale.

Regăsindu-mă după 20 sau 30 de ani în contact cu aceleaÈ™i lucruri, am putut să-mi dau seama de toată importanÈ›a unghiului de viziune sub care înregistrăm senzaÈ›iile, È™i că pe cele mai amăgitoare È™i pe cele mai scumpe le-am făurit de multe ori aproape numai noi înÈ™ine, în laboratorul conÈ™tient sau subconÈ™tient al închipuirilor noastre.

Nu e om trecut de 50 de ani care să nu ofteze după frumuseÈ›ea È™i bunătățile vremurilor din tinereÈ›ea lui, dar dacă ar încerca să-È™i precizeze mai de aproape regretele ce ar mai rămâne din ele? Fiecare din noi, când ne fură gândul È™i ne duce înapoi, departe, revedem sau ne închipuim că revedem lucruri minunate, dar când din întâmplare ne izbim de unele din acele lucruri minunate, întâmplător rămase neschimbate — de un monument, spre exemplu, sau de un chip zugrăvit, sau de o priveliÈ™te — ne dăm seama că minunea era în noi, în tinereÈ›ea noastră. CâÈ›i n-au crezut că între 18 È™i 25 de ani au cuprins o lume în braÈ›ele lor È™i n-au rămas mai târziu decât cu puÈ›ină spumă pe mâini!

Din lumea tinereÈ›ilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială È™i pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui È™i ele la cunoaÈ™terea generaÈ›iei din care fac parte È™i de pe urma căreia tot a rămas ceva.

DESPRE AUTOR:

Constantin Argetoianu (1871-1955) a fost un om politic român, care a deÈ›inut funcÈ›ia de cel de-al 41-lea preÈ™edinte al Consiliului de MiniÈ™tri al României (între 28 septembrie 1939 È™i 23 noiembrie 1939). Unic descendent al unei familii boiereÈ™ti înstărite din Oltenia, Argetoianu a dobândit o licență în drept È™i un doctorat în medicină la Paris, însă a urmat o carieră în diplomaÈ›ie, unde a activat până în 1913, când a intrat în politică. S-a alăturat iniÈ›ial Partidului Conservator, însă a trecut de-a lungul carierei sale politice prin multe partide, deÈ›inând portofoliul ministerial în diferite guverne. Argetoianu a fost ales cu puÈ›ine întreruperi în Parlament, deÈ›inând preÈ™edinÈ›ia Senatului între 1938 È™i 1939. Întemeietor alături de Alexandru Averescu al Ligii Poporului, i-a revenit ca ministru de justiÈ›ie în Guvernul Averescu sarcina ingrată de a reprezenta România la Tratativele de pace de la Buftea cu Puterile Centrale È™i de-a semna Tratatul preliminar de pace (1918).

În 1920, a fost confruntat din poziÈ›ia de ministru de interne cu prima grevă generală din istoria României È™i cu atentatul lui Max Goldstein asupra Senatului. În anul următor Argetoianu a declanÈ™at represaliile împotriva Partidului Socialist Român.