Bărbați fără degete și alte amintiri penibile

De la un gen la altul, Petru Cimpoeșu are farmecul lui. Chiar și greșind teoria intelectualului sau rezumînd receptarea unui volum eseistic ca un student conștiincios. Orice ar scrie, el conservă ceva benign, care devine adevărata lui natură. Cumva în secret, ca să scape de condiția aceasta, el contorsionează realități, distinge perplexități și organizează autoironia în simetrii amuzante. Nu altfel trebuie citit Bărbați fără degete.

Cimpoeșu propune un volum valoros, de factura unui experiment asumat, dar și riscant din punctul de vedere al eterogenității textelor. (…) De asemenea, autenticitatea relatărilor întărește natura romanescă a cărții, una despre pluralitatea semnificațiilor și despre (re)construcția lor în funcție de multiple coordonate, nu mai puțin traiectoria pe care o preferă lectorul în parcurgerea textelor.

Cartea lui Petru Cimpoeşu este, cu aspectul său fragmentar, eteroclit, un experiment literar de excelentă ţinută estetică, toate textele transpunînd condiţia omului, a scriitorului, într-un prezent halucinant şi o istorie delirantă („Somnambuli, mereu lipsiţi de prezent, trăim în semirealitate“). Construindu-şi şi deconstruindu-şi cu fervoare semificţiunile, Petru Cimpoeşu recurge la scenografia unui imaginar ludic şi parabolic extensiv din care se naşte iluzia unei naraţiuni care îşi cunoaşte şi îşi acceptă propriile limite şi beneficii, într-un joc lucid al experimentelor şi strategiilor fabulatorii tipic postmoderne.