Splat, un cotoi ca un zgamboi!

Este prima zi la Şcoala Pisicească pentru Splat, un motan negru pufos foc, și este peste măsură de îngrijorat că nu își va face prieteni. Deși încearcă să inventeze diverse scuze pentru a chiuli, mama îl duce cu forța la școală. Splat decide să îl ia cu el și pe Seymour, șoricelul lui de companie, pe care îl ascunde în cutia cu mâncare. Doamna învățătoare îl prezintă pe Splat clasei și astfel începe să învețe lucrurile importante pentru pisici. Când însă Seymour evadează și colegii de clasă încearcă să îl prindă, Splat este doborât la pământ și se îngrijorează pentru prietenul său. Lucrurile se calmează cu ajutorul doamnei învățătoare și cu toții învață o lecție importantă. Cartea mi-a plăcut în mod deosebit datorită umorului inocent și a replicilor copilăroase și cred că este extrem de potrivită copiilor de grupa mare, respectiv clasa pregătitoare, datorită întinderii reduse a textului, vocabularului ușor și a imaginilor expresive. Povestea în sine poate fi un foarte bun punct de pornire a unor discuții pe tema importanței școlii, a prieteniei și responsabilității față de animalele de companie, pregătind astfel copilul pentru aceste momente de răscruce în viața copiilor. Deși povestea lui Splat este dulce, inocentă și puțin puerilă, ea pălește în fața ilustrațiilor foarte expresive și îndrăznețe, care scot cartea în evidență. Și totuși acest lucru este de înțeles, odată ce colecția de povești avându-l protagonist pe motanul Splat a fost mai întâi desen artistic și apoi pe baza imaginilor a fost creionată narațiunea. Dacă ținem însă cont că povestea se adresează copiilor de peste 3 ani, ideea ilustrațiilor pe baza cărora se poate compune o altă narațiune crește valoarea cărții. Imaginile sunt pline de detalii ingenioase, precum posterul cu scheletul de pește (aluzie oare la brandul Fish-bone?) sau jucăria Russell cățelușul pe care îl ține în lăbuțe unul din colegii lui Splat. Noi detalii pot fi sesizate la fiecare răsfoire a cărții, astfel că se pot crea nenumărate povești împreună cu copiii. Culorile predominante, negru, alb și gri, accentuate ici-colo de nuanțe de culoare, dau senzația de energie și mișcare a personajelor desenate și subliniază ideea că școala este un loc al uniformizării, unde ideile noi, inedite, sunt binevenite.