Fata din Brooklyn

Mai mult decât faptul că-mi place extrem de mult cum îmbină și răsucește situațiile, Musso mă și incită să citesc pentru simplul motiv de-a afla ce ași mai are în mânecă. Înainte de a începe să citesc “Fata din Brooklyn” m-am surprins întrebându-mă dacă de data asta voi reuși să-mi dau seama încotro se îndreaptă firul narativ. N-am reușit nici de data aceasta, căci Musso a păstrat suspans și detalii năucitoare chiar și în ultimele pagini.

Când nu mai credea că-și va reveni după ultima relație, Raphael o întâlnește pe Anna. Nu doar că e tânără, frumoasă și dedicată muncii sale de medic, dar se pare că-l îndrăgește și pe Theo, băiețelul lui Raphael. Prezența Annei e învăluită de mister, însă acest aspect pare să nu-l deranjeze pe Raphael. Abia după ce se hotărăsc să se căsătorească și data nunții se apropie cu pași repezi, acesta începe să-i pună întrebări despre trecut. Deși reticentă la început, Anna simte că a venit timpul să aibă încredere în Raphael și să-i dezvăluie secretele ei. Totuși, se pare că Raphael nu era așa pregătit pe cât credea pentru dezvăluirile iubitei sale.

Când Anna îi arată o fotografie cu trei cadavre arse și spune că ea e vinovata, lumea lui Raphael se întoarce cu susul în jos. Părăsește imediat camera, încât Anna nu apucă să-i dea nici o explicație. După ce își dă seama de asta, se întoarce, însă Anna nu mai e. O caută, o sună de nenumărate ori, însă fără rezultat. Decide să caute prin locuința ei și așa descoperă o geantă plină de bani și două cărți false de identitate. Pământul de sub picioare îi fuge și se simte bulversat. Cine e cu adevărat femeie pe care o iubește?

Dorind să o găsească teafără și să afle ce are de spus, Raphael îi cere ajutorul prietenului său, Marc Caradec, fost polițist, sperând că acesta îl poate ajuta folosindu-și cunoștințele și priceperea. Fiecare își pune în joc abilitățile. Marc anchetează fiecare detaliu, Raphael, fiind scriitor de meserie, încearcă să intre în pielea Annei și să o înțeleagă. Astfel, ei încep să interogheze persoanele ce o știu pe Anna, să investigheze locurile pe unde a umblat și mai ales, să scormonească trecutul și să afle adevărul despre cele trei cadavre. Ce-au reușit cei doi să descopere? Multe, chiar mai multe decât știa Anna despre propria-i viață.

Un roman de-a dreptul năucitor. Musso dă dovadă în continuare de inspirație nelimitată. N-ai cum să nu pici în mrejele poveștii și să nu simți adrenalina odată cu personajele sale. Îți ții sufletul la gură și dai pagină după pagină, astfel încât după ce termini lectura tragi aer adânc în piept și rămâi fascinat de final. Surprinzător e faptul că în povestea de față nici nu-ți prea poți da cu presupusul, e greu și să-ți imaginezi ce s-ar putea întâmpla în continuare, căci de ghicit oricum n-ai nici o șansă. Musso e de-a dreptul BES-TI-AL!

“, scria Albert Cohen. Poate din cauza asta ne îndrăgostim uneori de persoane cu care nu avem nimic în comun. Poate că această dorință de complementaritate ne face să sperăm într-o transformare, într-o metamorfoză. Ca și cum contactul cu celălalt o să facă din noi ființe mai apropiate de plenitudine, mai bogate, mai deschise. Pe hârtie este o idee frumoasă, dar în realitate rareori se întâmplă așa.”

“Cărțile au o singularitate care se aseamănă cu magia: ele sunt un pașaport pentru altundeva, sunt o mare evadare. Te pot ajuta să înfrunți încercările vieții. După cum spunea și Paul Auster, ele sunt: singurul loc din lume unde doi străini se pot întâlni în intimitate.”

“Odată trecut de o anumită vârstă, un om nu se mai teme de nimic în afară de amintiri.”

”În viața fiecărui om apare, într-o bună zi, un astfel de seism: momentul acela în care sentimentele devin niște bețe de chibrit aprinse în mijlocul unei păduri uscate. Preludiul unui incendiu care ne poate distruge din temelii și conduce spre prăpastie.”