
* Imaginea / recenzia nu garantează
aspectul sau conținutul cărții
N. D. Carpen, o voce adesea subestimată a literaturii române interbelice și postbelice, oferă prin „Amintirile erau false” o incursiune profundă în meandrele memoriei și ale identității. Romanul, publicat la Editura Cartea Românească, se distinge printr-o complexitate psihologică rară și o structură narativă ce provoacă cititorul la o introspecție activă.
Cartea urmărește povestea unui protagonist bântuit de fragmente de amintiri, a căror veridicitate este constant pusă sub semnul întrebării. Această incertitudine nu este doar un simplu artificiu narativ, ci devine motorul principal al acțiunii, forțând personajul să își reevalueze întreaga existență. Carpen explorează cu măiestrie tema memoriei ca entitate fluidă, maleabilă, ușor de distorsionat de traume, dorințe sau influențe externe. Nu este vorba doar despre uitare, ci despre o rescriere subconștientă a trecutului, un proces prin care realitatea obiectivă se transformă într-o ficțiune personală, adaptată nevoilor psihice ale individului.
Stilul lui N. D. Carpen este caracterizat printr-un lirism subtil și o acuratețe a observației. Proza sa este adesea introspectivă, încărcată de monologuri interioare și reflecții filozofice asupra condiției umane. Fără a cădea în didacticism, autorul reușește să pună întrebări esențiale despre adevăr, iluzie și modul în care percepem și construim propria istorie personală. Dialogurile sunt credibile, iar descrierile, deși nu abundente, sunt suficient de evocative pentru a contura atmosfera apăsătoare și misterioasă a cărții.
„Amintirile erau false” nu este un roman ușor de digerat. Cere răbdare și atenție, recompensează însă cititorul cu o experiență literară intensă și memorabilă. Este o carte care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis ultima pagină, invitându-te să îți chestionezi propriile amintiri și să conștientizezi fragilitatea construcției identitare. Pentru iubitorii de literatură psihologică și de romane care explorează adâncimile sufletului uman, această operă a lui N. D. Carpen reprezintă o lectură obligatorie, o mărturie a talentului unui scriitor ce merită redescoperit.